TRAM CLUB ROMANIA

[srazvi]

Am avut onoarea sa fim protagonistii unui reportaj despre machete in ziarul Banateanul:

Trenuliştii
de Marian Buga | 10 noiembrie 2008
1 0 0 0 TrenuliştiiIubesc trenurile, dar nu sunt ceferişti, deşi au, încă, timp să devină. Îşi spun "tenulişti" şi sunt un grup de tineri colecţionari de machete. Au înfiinţat primul club de profil din Arad, printre puţinele din ţară. Colecţiile lor de trenuleţe sunt impresionante, numărând sute de exemplare pe care arădenii le vor putea admira, în curând, într-o expoziţie inedită.

Modelism şi distracţie
La numai 19 ani, Gabriel Nagy este preşedintele "Ar-rail Club". De fapt, el a "inventat" această organizaţie în urmă cu doi ani, pe când avea numai 17 ani. Sediul clubului se află într-un atelier în care Gabriel creează machete de trenuri împreună cu alţi trei pasionaţi, de aceeaşi vârstă cu el, care sunt, la rândul lor, membri fondatori ai clubului.
După cum ne spune Gabi, principala activitate a membrilor, zece la număr, este munca, nu distracţia. Tinerii sunt pasionaţi şi de modelism feroviar, aşa că se întâlnesc de două-trei ori pe lună în atelierul clubului, unde construiesc machete de trenuleţe, iar apoi le testează.

Pasiune şi cunoştinţe
Pentru a ajunge la macheta dorită, tinerii lucrează mult şi se documentează pe teren. Merg în depouri şi fac fotografii, din toate unghiurile, locomotivelor sau vagoanelor care le servesc drept modele. "A fi modelist feroviar însemnă mai mult decât a tăia o bucată de plastic şi a o lipi. E nevoie de foarte multă răbdare şi atenţie. Îţi trebuie nu numai pasiune şi îndemânare, ci şi un minim de cunoştinţe teoretice despre domeniul feroviar, despre electrică sau mecanică", spune Gabi.
Tinerii construiesc în special vagoane şi locomotive CFR, nu numai pentru că ele sunt cele mai la îndemână pentru a fi fotografiate, ci şi pentru că sunt adevărate rarităţi printre machetele de trenuri.

Oraşe în miniatură
Cele mai interesante întâlniri ale membrilor sunt cele tematice. În aceste momente, ei refac la scară mică trasee feroviare. Documentându-se de pe internet sau chiar pe teren, ei construiesc mici oraşe, cu poduri, tunele, vegetaţie şi multe clădiri, printre care trec cu mare viteză trenuleţele.
Pentru că machetele clădirilor sunt destul de scumpe, de cele mai multe ori "trenuliştii" şi le construiesc singuri, astfel că joaca poate începe doar după multe ore de muncă.

Excursii şi expoziţii
În afară de modelism şi relaxare în lumea feroviară miniaturizată, membrii clubului au şi alte preocupări, cum sunt excursiile prin depourile din ţară sau participarea la expoziţii naţionale şi internaţionale.
"Organizăm expediţii de fotografiere şi documentare, dar şi turistice. Mergem în depouri vechi, pentru că ne plac foarte mult locomotivele de epocă. Istoria trenului este fascinantă, iar magia unei locomotive cu aburi sub presiune care trage o garnitură cu viteză mare este de neegalat. Am participat şi la expoziţii tematice în Cluj, Braşov sau în Ungaria, la Balaton şi Budapesta", spune Gabi.
Pentru arădeni, tinerii pregătesc acum prima expoziţie de trenuleţe care a avut loc vreodată în oraş, la care vor invita colecţionari din ţară şi din străinătate. Expoziţia va avea loc la începutul anului viitor.

Viitori ceferişti?
Pasiunea lui Gabi pentru trenuleţe îşi are rădăcinile în copilărie. "Când eram foarte mic, bunicul meu mă ducea adesea în gară să privim trenurile. O mare parte din familia mea a lucrat în domeniu. Ca şi colecţionar, am început cu două garnituri de trenuri moştenite de la tatăl meu", spune Gabi.
Pasiunea pentru trenuri şi-a pus amprenta definitiv în viaţa lui Gabi şi a prietenilor lui. Arădeanul urmează acum Facultatea de Mecanică la Timişoara, iar colegii lui fondatori ai clubului sunt la facultăţi de construcţii, electronică şi telecomunicaţii, domenii foarte apropiate celui feroviar, în care nu este exclus să se angajeze la finalizarea studiilor.

--------------------------------------------------------------------------------
"Pentru mine, nimic nu se compară cu momentul în care aud o locomotivă cu aburi cum respiră şi urlă. Mă cuprind fiorii când văd monstrul că prinde viaţă"
Gabriel Nagy, modelist şi colecţionar de trenuleţe

--------------------------------------------------------------------------------
Colecţii de valoare
Membrii grupului deţin colecţii impresionante de locomotive şi vagoane, dar chiar şi orăşele în miniatură. Unele sunt construite de mâna lor, dar cele mai multe sunt cumpărate de pe internet. Colecţia lui Gabi a ajuns la peste 80 de locomotive şi vagoane, în timp ce prietenii lui au colecţii chiar şi de 200 de bucăţi.
Costurile acestui hobby nu sunt de neglijat, pentru că un vagon costă cel puţin 100 de lei, iar o locomotivă este şi mai scumpă. O colecţie poate costa zeci de mii de euro, iar valoarea machetelor creşte în timp.

--------------------------------------------------------------------------------
Mişcarea "Săgeata Verde"
Membrii clubului "trenuliştilor" arădeni sunt îngrijoraţi de soarta trenului de epocă "Săgeata Verde" din Arad, care rugineşte într-un depou al companiei locale de transport public, motiv pentru care luptă pentru salvarea garniturii. Tinerii au realizat un site ce promovează istoria Săgeţii Verzi şi visează la momentul în care acest tren istoric va fi recondiţionat.
La aproape 100 de ani de la inaugurarea traseului "Săgeţii Verzi", mai circulă ocazional (cu ocazia unor evenimente locale, între Ghioroc şi Arad) o garnitură reconstruită la fabrica de vagoane "Astra" Arad, în timp ce vechiul tren este o ruină.

Mai multe poze cu noi si machetele clubului la gasiti in ziar iar articolul la http://www.banateanul.ro/saptamanal/trenulistii-3466439

[Arhiva de Presa]

http://www.adevarul.ro/locale/iasi/Iasi-_Portret-_Adrian_Crenganis-_asul_tramvaielor_in_miniatura_0_486551568.html

"Iaşi: Portret/ Adrian Crengăniş: asul tramvaielor în miniatură

24 mai 2011

Autor: Cosmin Turcu

Dintr-o pasiune pentru tramvaie pe care o are din adolescenţă, Adrian a ajuns să realizeze cu fidelitate machete ale mijloacelor de transport din Iaşi.

Adrian şi-a manifestat o afinitate o pentru tramvaie încă din perioada copilăriei. „Bunicul mă plimba mult cu tramvaiul, iar tata obişnuia să-mi facă schiţe. Scânteia s-a aprins în 1998, când la Iaşi au fost aduse primele tramvaie de tip Tatra T4D din Halle, Germania. Am ieşit într-o zi de la ore şi am văzut un tramvai deosebit, cu pantograf asimetric, cum nu mai era până atunci în Iaşi. Am urcat în acel tramvai şi am mers patru ore cu el“, îşi aminteşte Adrian.

A făcut peste 40 de machete

În acelaşi an, tânărul a decis să îmbine pasiunea pentru tramvaie cu ceva practic. Fiind elev la specializarea Arhitectură la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi“, Adrian s-a decis să facă macheta tramvaiului său favorit. „Am fost în depoul RATP şi am măsurat un tramvai, am făcut schiţe şi am trecut la lucru. Pentru materiale am ales cartonul, autocolant din PVC. La pantograf folosesc şuviţe de plastic şi sârmă oţelită. Pentru decupaje am o trusă de cutter. Timpul mediu de muncă pentru o machetă la scară de 1:50 este de 60-80 de ore“, explică Adrian, care a făcut până acum peste 40 de machete, majoritatea după tramvaiele Tatra.

Când nu sunt în expoziţii, machetele lui Adrian pot fi văzute la sediul RATP Iaşi. Pentru prima dată în România, Adrian a organizat o expoziţie cu machete de tramvai la Galeriile Anticariat „Grumăzescu“. Până în prezent au mai avut loc opt astfel de evenimente. La muncă, ieşeanul îşi foloseşte abilităţile pentru a face la comandă machete arhitecturale, amenajări interioare la scară şi prezentări ale exterioarelor de clădiri. Cu toate acestea, macheta la care a muncit cel mai mult este tot a unui tramvai.

„Când s-a împlinit un secol de când tramvaiele circulă în Iaşi, a fost reabilitat vagonul de epocă AEG. Am muncit peste 200 de ore la o replică fidelă a acestuia, la o scară de 1:20“, spune Adrian. El nu a putut sta departe de tramvaie nici în ziua nunţii sale. „Am o soţie care mi-a înţeles pasiunea şi m-a sprijinit mereu. Aşa că am vorbit cu cei de la RATP şi anul trecut, în septembrie, mi-au dat un tramvai ST11 din depoul Dacia. Am făcut prima cununie civilă din ţară în tramvai lângă Gara Nicolina. Am făcut o mică recepţie în tramvai pe traseul Baza 3-Podu Roş-Canta-Dacia şi am întârziat 40 de minute la biserică“, îşi aminteşte Adrian.

întrebări şi răspunsuri

De ce este Tatra tramvaiul tău favorit?
Cred că datorită formei sale futuristic-aerodinamică. Am fost în depou unde m-am uitat în detaliu la ele, am studiat documentaţia pe internet şi este cel mai bun tramvai care a mers vreodată în România, cu mult peste orice vagon care s-a făcut vreodată la noi în ţară.
Ce-ţi propui să faci în viitor?
În străinătate există un cult al modelismului transportului feroviar, dar la noi mai are mult de crescut. Din acest motiv vreau să fac un club de modelism feroviar, cu un atelier pentru copii. Îmi pare rău că tramvaiul, care este de 113 ani la Iaşi, nu este pus în valoare ca simbol istoric, motiv pentru care aş vrea să fac un muzeu al tramvaiului la Iaşi.

ce-i place

Alte pasiuni ale lui Adrian includ fotografia şi călătoria cu trenul. „Trebuie să recunosc că nimeni nu face o cafea la fel de bună cum o face soţia mea. În ceea ce priveşte muzica, sunt fan declarat al muzicii rock, plecând de la Manowar şi Judas Priest până la stilurile mai nordice“, explică tânărul.

ce nu-i place

Îmi place mult să merg cu mijloacele de transport în comun, motiv pentru care chiar nu-i suport pe cei care nu respectă minimele norme de igienă personală şi normele de civilizaţie din trafic. Am fost prins în mai multe oraşe din Europa şi nu ai să vezi cablurile de pe stâlpi cum atârnă ca la noi“, spune Adrian.

profil

născut. 12 aprilie 1982, Dorohoi.
studii. Şcoala postliceală, Colegiul „Asachi“ din Iaşi.
familie. Este căsătorit."