Pagina de start a forumului TRAM CLUB ROMANIA TRAM CLUB ROMANIA
Comunitatea prietenilor mijloacelor de transport in comun
 
Arhiva video  Biblioteca  Tarife  Harti  Locatii  Retele  Planificator rute  Forumul vechi (2005)  ÎnregistrareÎnregistrare 
MembriMembri  ProfilProfil  CăutareCăutare   Mesaje privateMesaje private   AutentificareAutentificare 
Translate to English
Traduire en français
Traduci in italiano
Übersetzen auf Deutsch
Traducir al español

Eseuri legate de transportul de calatori

 
Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului TRAM CLUB ROMANIA -> Cafeneaua Tramclub
Subiectul anterior :: Subiectul următor  
Autor Mesaj
Catalin Ghita



Data înscrierii: 27/Oct/2005
Ultima vizita: 18/Oct/2023
Mesaje: 6225
Locație: Popesti-Leordeni, Buzau

MesajTrimis: Mar 27 Ian 2009 14:00:40    Titlul subiectului: Eseuri legate de transportul de calatori 104994

http://cdc77.blogspot.com/2008/01/maxi-taxi.html

E interesant, atinge cu umor diverse nereguli din afacerea maxi-taxi. Nu e chiar asa inversunat, dar e realist, credibil

"08 ianuarie 2008
Maxi-taxi
Arheologie rutieră: șoferul de maxi-taxi

Îl cunosc de patru ani de zile. Dacă la început comportamentul lui mă revolta, treptat am început să îl accept, iar de la o vreme îmi e complet indiferent. Ne folosim unul de celălalt și atât! Personajul care s-a strecurat subtil în viața noastră, a navetiștilor din România este șoferul de maxi-taxi. Am încercat să schițăm un scurt portret subiectiv al acestei importante categorii de participanți la traficul rutier…

Șoferul de maxi-taxi vrea să dea aparența de șef. De patron, ca și cum el ar deține vehiculul pe care îl conduce cu vitejie și, deseori, iresponsabilitate. Are complexe de inferioritate de rezolvat chiar și atunci când este pus in situația de a decide daca o mama trebuie sau nu să-și țină în brațe băiețelul de 5 ani el nu găsește altceva de spus decât “să-l luați în brațe doamnă că pe patron îl interesează doar banu’ ”. Iar maxi-taxi-ul pleacă cu jumătate din locuri goale insă a face un gest frumos nu prea intră în codul comportamental al șoferilor de maxi-taxi, uzați de viață și de cele rele. De multe ori șoferul de maxi-taxi dă dovada uriașei sale nesimțiri. Dacă la prima oră ai ghinionul să încerci să achiți contravaloarea biletului cu o bancnotă mare (de 50 de lei) satrapul de la volan începe a bombăni nemulțumit, destul de tare pentru a fi auzit și de clientul prost-inspirat și de ceilalți călători, ca pentru a oferi o lecție tuturor celorlalți fideli (izați) “Da, iete că trebe să mă duc io să schimb că clientu nu a avut timp.” Șoferul de maxi este și un înrăit fumător iar uneori i se face poftă de o țigare în timpul traseului și, cum nu-și poate domoli insațiabila poftă care din stomac și plămânii înnegriți îi dă un ghes nebun trebuie să-și aprindă țigareta. Singura modalitate de evacuarea a unui fum care oricum se răspândește în întregul vehicul o reprezintă deschiderea geamului. Pe un ger de -5 grade. Alteori uită să dea drumul la încălzire (iarna) sau pretinde că nu are aer condiționat (vara) doar pentru a-și minimaliza consumul de motorină în detrimentul unui minim confort al călătorilor. Însa, se știe, cei care apelează la maxi-taxi o fac pentru că nu-și permit o mașină mică.

Șoferul de maxi-taxi este, de multe ori, un inconștient. Preferă să maximalizeze profitul (oare doar al patronului sau și al lui dar cele doua nu sunt intrinsec legate?) luând și pasageri în picioare. Dacă in mijloacele de transport în comun din orașe această practică este normală pentru că se întâmplă de-a lungul unor trasee scurte, de 10-15 minute, în care autobuzul atinge viteze de 40-50 kilometrii la ora este complet anormal pentru traseele lungi si drumurile naționale pe care le parcurg maxi-taxiurile. Atunci când este întrebat dacă mai sunt locuri mârâie scurt și se uită cu dispreț la persoana care a avut neobrăzarea să pună o astfel de întrebare al cărei aparent non-sens i se pare categoric “doar în picioare dacă vreți”. Dacă un astfel de călător se urcă doar pentru a constata că toate locurile au fost ocupate si coboară, așteptând o altă mașină, șoferul de maxi-taxi se răstește la bietul om nevinovat cu un posibil “Pai da, veniți la 8.30 și mai vreți și loc...” Vorbește la telefon în timp de rulează cu 100 kilometri la ora. Uneori păstrează locurile din fața, de lângă el pentru o prea-frumoasă domnișoară, eventual cu rochie mai scurtă, cu care nu ezită prea mult și încearcă să flirteze. Rupe bilete și dă restul în timp ce este deja în viteza a doua. Se bagă să depășească atunci când este evident că-și forțează norocul dar, nu numai al lui ci și al celor 10-20 de oameni pe care el s-a angajat prin micul contract, biletul, să-i transporte, nu să-i nenorocească pe viață. Nenumăratele accidente din ultimii ani care l-au avut ca protagonist pe acest haiduc al șoselelor o demonstrează mult mai bine decât aceste cuvintele. De altfel, cele mai teribile accidente rutiere din România, soldate cu cele mai multe victime l-au avut în prim-plan pe el, șoferul de maxi-taxi.

El încearcă să se descurce financiar în fel și chip. Îl înțeleg, este un amărât, trebuie să ciupească și el de ici, de colo pentru a-și rotunjii veniturile. Dacă ai neobrăzarea de a-i atrage atenția ți-ar răspunde violent ceva de genul “Da ce, doctorii, profesorii, funcționarii nu fac la fel?!” La adresa politicienilor ghicim cam ce înjurături folosește. Daca doriți să ajungeți la o destinație oarecare mai bine nu-l inoportunați cu astfel de întrebări moraliste pentru că este posibil să vă dea jos din mașină, să vă expulzeze de pe moșia lui, să vă alunge de pe feuda lui primită drept apanaj de la suzeranul lui căci, se știe, el este vasalul patronului său. Îl slujește cu obediență și lingușire căci doar el, suzeranul îi poate ceda o feudă mai mare și mai fertilă, îl poate promova pe o mașină mai performantă sau pe un traseu mai bănos, cu multe mici localități. Doar cei de la A.R.R. îl pot deranja din când în când însă capcanele barajelor autorităților competente (A.R.R., Poliția rutieră) sunt dejucate de cele mai multe ori cu profesionalism de o foarte bună comunicare între întinsa rețea a șoferilor de maxi-taxi care deservesc diverse rute și care, asemeni unei masonerii de rit nou, are stabilite ritualuri și eficiente metode de comunicare. Telefonul mobil, fleshul farurilor, claxonul. Omul se descurcă și el cum poate. Uneori se preface că a uitat să rupă bilet iar alteori are norocul să dea peste oameni pe care nu-i interesează bucata de hârtie, pe care, oricum, o aruncă la primul coș de gunoi sau direct pe stradă. Șoferul de maxi-taxi a intrat neoficial și pe piața de curierat rapid. De multe ori diverse persoane își trimit pachete, scrisori, colete prin intermediul lui. Prețul? “Dă de o bere!”

În societățile occidentale astfel de practici și maniere ar fi imposibil de conceput in primul rând pentru ca maxi-taxiurile nu există, transportul dintre localitățile mici și cele mari, dintre banlieu și metropolă fiind asigurat de către un foarte eficient serviciu de cale-ferată intra-regională, bine gândit, eficient și care facilitează la maximum transportul la mici distante absolut obligatoriu în cadrul unei societăți europene având o economie performantă. Motivul este unul banal: toată lumea are de câștigat de pe urma unei astfel de rețele de cale-ferată. Omul obișnuit pentru că își poate mări mobilitatea economică, căutarea unui loc de munca nemaifiind limitată doar la orașul în care locuiește. Angajatorul iese și el în câștig pentru că mobilitatea forței de muncă îi este favorabilă în mod evident. Companiile de transport pe calea-ferata nu or fi având ele mari profituri (unele primind și subvenții de la stat în cazul în care nu sunt deținute direct de către stat- cazul Franței) însă nici nu merg in pierdere precum cele din România căci se bazează și pe acest transport la mică distanță care in ultimii ani și la noi a explodat. Principalii beneficiari au fost companiile de maxi-taxi, mult mai eficiente din punct de vedere economic chiar daca încalcă probabil toate prevederile legale care reglementează funcționarea acestui trafic. Nu în ultimul rând, cel care ar avea cel mai mult de câștigat este chiar Statul român pentru că s-ar elimina atât o parte din poluare, s-ar sprijini mobilitatea forței de muncă, s-ar mai evita ambuteiajele și, nu în ultimul rând, siguranța traficului rutier ar spori. Însă până atunci suntem siguri că prea multă apă pe Dâmbovița va trebui să curgă….
Publicat de codrut constantinescu la 01:19
"

_________________
Harta traseelor autobuzelor Transbus Buzau.
http://harti.tramclub.org/buzau-apr13.pdf
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Catalin Ghita



Data înscrierii: 27/Oct/2005
Ultima vizita: 18/Oct/2023
Mesaje: 6225
Locație: Popesti-Leordeni, Buzau

MesajTrimis: Mie 17 Feb 2010 11:28:42    Titlul subiectului: 123789

Tare adevarat articolul...:

http://claudiuconstantin.blogspot.com/2009/12/autobuzul-comunist.html

"Autobuzul comunist
Scrise de Claudiu Constantin pe 24 decembrie 2009

Aseară am ajuns cu trenul în Buzău. Cât pe-aci să-l scăpăm, la milimetru am ajuns.
Iar acum sunt la țară, am ajuns cu bine și aici. Și, culmea, merge un pic internetul mobil de la Orange (236,8 kbps).
E mai cald decât mă așteptam, e și zăpadă, sunt și pregătiri de Crăciun. Sau mai degrabă de Moș; cică în seara asta o să-și facă apariția bărbosul ca să-mi curețe coșul de funingine. Dar vedem noi care pe care – pliculețele de ness sunt la datorie. Am să-l pândesc și-o să-l cam scutur de barbă pentru anii trecuți în care i-a fost prea lene să se abată din drum și la mine :p

Am ajuns până în Brătilești cu autobuzul comunist condus de un tip care seamănă cu Guță. Un Guță expirat, dacă puteți să vă închipuiți așa ceva, pentru că ăsta încă mai avea mustață.Apoi am trecut „marele deal” către Plaiu-Nucului, vreo două ore de escaladat.
Sunt simpatice autobuzele astea și cele mai multe au niște elemente comune:
- Oglinda dreptunghiulară înflorată, spartă într-un colț, cu dungi de jeg vizibile de la ultima ștergere cu salivă. Nu știu ce și-or fi închipuind ăștia, e baie acolo pe locul șoferului ? Pun pariu că găsești acolo și un băț cu burete în vârf pentru spălat wc-ul.
- Marginea jegoasă a ferestrelor. Toate ferestrele sunt prevăzute cu un șănțuleț în care se perindă pe rând abțibilduri, gumă de mestecat, tot felul de hârtiuțe. Iar peste astea întotdeauna un strat de apă binecuvântată de Dumnezeul despre care voi vorbi puțin mai încolo.
- Memoriile de pe spatele scaunelor. Nu ești călător respectat dacă nu scrii cu pixul pe scaunul din fața ta „Costel + Ileana” sau un cuvânt mai răsărit. Măzgăleli mai rău ca în clasele primare, rupturi, tot felul de lipiciuni. E ca o frescă a societății din care provine autobuzul: îți dai seama despre calitatea oamenilor citindu-le „memoriile” încărcălite acolo.
- Poluarea fonică. Adică maneaua. De fapt o călătorie cu un astfel de autobuz e ca o ieșire în club. Mai întâi warm up-ul cu o serie de manele vechi, apoi muzică populară full. Sfârșitul „mix”-ului este brusc, concomitent cu frâna pusă de șofer.
- Icoanele, cruciulițele, briz-brizurile atârnate în mijlocul parbrizului. Șoferii de autobuz au propriul lor dumnezeu. Acestui dumnezeu îi place să stea atârnat prin diverse zone, îi place să apară lângă carpetele cu gagici dezbrăcate care se uită fioros spre călători, lângă afișe cu Băsescu, Iane sau țigări Marlboro. În plus el tolerează înjurăturile birjărești ale umilului șofer și muzica aproape bisericească despre dumnezeu, bani, dușmani și femei. Dumnezeul șoferilor de autobuz e de gașcă, n-am ce zice!
- Discuțiile între călători. Despre panarama făcută de băieți la discoteca din sat, despre x-uleasca, despre y-ulescu, despre „când ne-ntâlnim la o bere” etc.
- Oameni vechi, urât mirositori, dar cu telefoane noi care testează noile sonerii. Soneriile ca soneriile, dar unul azi testa radio-ul care bineînțeles că nu mergea. Dar omul era perseverent, ce mai tura-vura.
- Hârtia, murdară de o veche inundație sau băută cu șoferii de cartier, cu numărul de locuri pe scaune și în picioare. Care e rostul acelei hîrtii dacă oricum autobuzul e mai întotdeauna full, cu 15 oameni pe metru pătrat? Care-i utilitatea ei ?

Mai sunt și altele, dar astea sunt cele mai reprezentative. Sunt sigur că le găsiți în toate autobuzele comuniste, oriunde ați merge. Dacă mai aveți lucruri de adăugat le postez aici.

Crăciun fericit așadar și sac plin moșului pentru voi toți! Iar pentru cei care sunt dezamăgiți sau supărați de Crăciunul ăsta... nu uitați că nu mai aveți chiar așa multe Crăciunuri de trăit și bucurați-vă de ce aveți. După cum „popa nu toacă de două ori pentr-o babă surdă” nici Hristos nu se naște de două ori pentru voi.
Pace în suflete și sănătate!
"

_________________
Harta traseelor autobuzelor Transbus Buzau.
http://harti.tramclub.org/buzau-apr13.pdf
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului TRAM CLUB ROMANIA -> Cafeneaua Tramclub Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1

 
Mergi direct la:  
Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum
Nu puteți atașa fișiere în acest forum
Puteți descărca fișiere în acest forum



Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
Varianta în limba română: Romanian phpBB online community