Pagina de start a forumului TRAM CLUB ROMANIA TRAM CLUB ROMANIA
Comunitatea prietenilor mijloacelor de transport in comun
 
Arhiva video  Biblioteca  Tarife  Harti  Locatii  Retele  Planificator rute  Forumul vechi (2005)  ÎnregistrareÎnregistrare 
MembriMembri  ProfilProfil  CăutareCăutare   Mesaje privateMesaje private   AutentificareAutentificare 
Translate to English
Traduire en français
Traduci in italiano
Übersetzen auf Deutsch
Traducir al español

Primul tramvai de mare capacitate,conceput de un timisoarean

 
Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului TRAM CLUB ROMANIA -> Tramvaie
Subiectul anterior :: Subiectul următor  
Autor Mesaj
Catalin Ghita



Data înscrierii: 27/Oct/2005
Ultima vizita: 19/Sep/2018
Mesaje: 6190
Locație: Popesti-Leordeni, Buzau

MesajTrimis: Vin 05 Iun 2009 12:12:26    Titlul subiectului: Primul tramvai de mare capacitate,conceput de un timisoarean 112007

Un articol care realmente m-a fascinat:

http://www.banaterra.eu/romana/node/192

"Primul tramvai de mare capacitate și silențios a fost conceput de un timișorean

La cei 74 de ani ai săi, inginerul dr. Gheorghe Bihoi rememorează vremurile care l au consacrat ca inventator cu cele mai multe brevete cu soluții tehnice performante, înglobate într-un singur obiectiv: tramvaiul timișorean, legendarul mijloc de transport al locuitorilor urbei de pe Bega, acolo unde s-au născut povestioarele acestor locuri. Ele sunt indisolubil legate de carul de pe șine, mai cu seamă cel cu numărul 6, cu cel mai vechi vatman, „tramvaist” de când e lumea, și cea mai... voinică taxatoare, de aproape 100 de kg, văzută vreodată într-un vagon de tramvai. Povestioarele aveau să devină istorie... Timișorenilor le plăcea „șasele”, care ocolea orașul începând dis-de-dimineață și se retrăgea hodorogind la miezul nopții. În anii 1930 se putea ajunge cu el oriunde. Orașul era mic, iar vagonul cu cel mult 20 de călători îi lăsa unde doreau. Puteau chiar sări din mers, mai ales în curbe, pentru că acolo încetinea, scrâșnind și țiuind din roți, de simțeai că ți se taie coloana vertebrală... Mult mai târziu, bănățeanului ajuns inginer nu-i plăcea deloc cum „făceau” tramvaiele din târg. Umblase prin lume și văzuse câte ceva. Chiar și tramvaie.
Undeva, în cartierul Fabric, tânărul inginer Gheorghe Bihoi își începuse cariera de specialist în transport electric urban și se apucase de treabă cu 12 oameni inimoși, ingineri, tehnicieni și proiectanți. Își propuseseră să gândească un tramvai mai spațios, mai rapid, mai arătos, dar, înainte de toate, mai puțin zgomotos. Un vis pe care mai târziu l-a văzut cu ochii. Au trecut însă anii și a rămas în urmă doar o legendă, nostalgia unei trecute izbânzi a iscusinței și inventivității bănățene...


Apel la tradiție
Oameni ca inginerii Gheorghe Bihoi, Radu Ozon și Ernest Marschang sau tehnicianul Mihai Bocuș și alți tineri entuziaști lucrau, la începutul anilor 1960, cu dotarea tehnică pe care o aveau la îndemână. Proiectele prindeau viață în spații înguste și întunecoase, piesele se turnau în atelierele de pe Bd. Take Ionescu nr. 56, unde astăzi se află sediul Regiei Autonome de Transport. Doar că socotelile de acasă nu se potriveau cu cele din târg. În Capitala dominată de un Comitet de Stat al Planificării, atotputernic, cu brațul lung până în provinciile țării, se hotărau toate destinele celor cuprinși în „câmpul muncii”. Începuseră să-și pregătească echipamentul, urmând să-l instaleze pe un tramvai construit în 1940, cu care timișorenii se obișnuiseră de-a lungul anilor. Pe vagonul motor urma să fie adaptat sistemul care îi asigura mersul lin. De la „centru”, însă, se dorea cu totul altceva. Maxim Berghianu, președintele comitetului cu pricina, ținea morțiș să le impună timișorenilor tramvaie de tip Pullman, provenite de la Craiova, cu o suspensie greșit concepută, care pe deasupra distrugea calea de rulare. „Colac peste pupăză, după ce a eșuat tentativa de a impune varianta craioveană, au urmat presiunile dinspre ITB-ul bucureștean, cu alte proiecte și câte și mai câte siluiri în trombă”, își amintește Bihoi. În cele din urmă, statornicia lui și a întregii echipe de la Întreprinderea de Transporturi din Timișoara, din atelierul de pe Take Ionescu, părea să salveze situația. „Avem propriul nostru proiect. Nu ne trebuie tramvaiele care nu se potrivesc pe căile noastre”, le a spus inginerul Bihoi. Era momentul când se profila cu repeziciune prototipul vagonului de tip Timiș. Dar mai era o redută de cucerit. În marile orașe din Europa, unde era tramvaielor părea să se fi sfârșit, se revenea treptat la soluția tradițională a transportului electric pe șine. Și România avea nevoie de tramvaie performante. La Timișoara se făcuse atunci, la finele anilor 1960, primul pas.


O frână de șofer
Când vagonul prinsese contur, constituindu-se apoi într-un tren de mare capacitate, cu un spațiu pentru 150 de călători, „mai urma să obținem avizul ITB-ului din București”, își amintește inginerul Gheorghe Bihoi. Directorul general, un fost șofer cu rude în guvern, a rostit un răspicat „nu”, invocând „deficiențe tehnice” ale proiectului. „Bietul, nu pricepea o iotă din transportul electric urban”, spune Bihoi și astăzi cu năduf, „iar tramvaiul nostru era de 5-6 ori mai ieftin decât «Tatrele» din Arad și Iași”, mai spune el. „Aveam o soluție cu posibilități tehnice autohtone, care avea să facă ocolul țării, într-o perioadă în care în lumea comunistă se copia pe rupte”, își mai amintește el. Văzuse în fosta Uniune Sovietică, unde de altfel își făcuse studiile la Facultatea de Transport Electric Orășenesc a Institutului de Gospodărie Comunală din Harkov, cum rușii copiau orice, piesă cu piesă. „Nu le păsa de licențe și scrupule”, se destăinuie omul care a scris un raft de cărți, din gândire proprie. Își mai amintește cum se „fura” acolo un model american de generator, adus „cu sacrificii” de peste Ocean.


Fabrica din cartierul Dâmbovița
Între timp, la Timișoara, unde oamenii din echipa lui Bihoi erau deja cu o lungime înaintea celor de la ITB, se ridica noua fabrică de tramvaie. Dar și în Capitală se preconiza realizarea unui vehicul electric propriu. Acolo fusese adus, într-o manieră pur rusească, un tramvai din Germania. Când timișorenii au dorit să-l vadă, oaspeților li s-a interzis să se apropie. „Era tras undeva într un ungher de depou, acoperit cu o prelată mare și păzit de «băieți»”. La Timișoara construiseră un vehicul cu angrenaj silențios, o transmisie originală, de concepție unică în țară la acea dată, care estompa complet zgomotul produs între roată și osie. Se născuse un nou produs, „tramvaiul lui Bihoi”, care în scurt timp devenise o noutate absolută în țară. Chiar și caroseria și spațiul pentru călători erau proiectate și realizate în fabrica timișoreană, după concepția inginerului dr. Gheorghe Bihoi, bănățeanul care-și propusese și reușise în final să dea orașului de pe Bega tramvaiul Timiș I, iar apoi vagoanele cu una și două articulații, cu burduf. În ele puteau călători comod până la 200 de persoane într-un singur parcurs. Bihoi devenise inginer-șef de concepție, iar din 1980 director... Modelul conceput de el ajunsese, însă, după bine cunoscutul obicei al vremii comuniste, unul dintre cele mai bine păzite „secrete de stat”. Modelul trezise deja interesul autorităților comuniste din epocă. După o vizită a lui Ilie Verdeț, în ziua în care prima garnitură părăsea fabrica, echipa inginerului-inventator s-a pomenit cu o nouă ospeție, tot la „nivel înalt”: Paul Niculescu-Mizil. „Taman când să ne bucurăm de izbânda noastră, tramvaiul aflat în probe s-a blocat din cauza unei pene de curent, exact în dreptul Catedralei, cu Mizil cu tot, așezat comod pe banchetă. Ne-au trecut toate nădușelile. Apoi călătoria a continuat prin oraș cu tramvaiul care parcă plutea”, își deapănă specialistul amintirile.


Macazurile de ieri și de azi
A urmat bătălia orașelor din țară pentru tramvaiul silențios fabricat la Timișoara. În metropola bănățeană, la Craiova, Oradea, Arad, Galați și Iași circulau vagoanele care purtau marca Timiș. De poarta fabricii din cartierul Dâmbovița trecuseră, până la desființarea fabricii în 1990, 250 de garnituri de tramvaie de mare capacitate. Se rezolvase cu mijloace proprii, ieftine, un impas generat de o criză energetică de care fusese cuprinsă în anii 1970 întreaga Europă. Inginerul Gheorghe Bihoi, care inițiase realizarea noului vehicul cu cea mai modernă soluție de estompare a zgomotului de rulare, era deja autorul unor lucrări științifice având ca temă rețelele, căile de rulare ale mijloacelor de transport pe șine cu tracțiune electrică și recuperarea energiei la vehiculele urbane cu propulsie electrică. Aproape toate cele 9 invenții care poartă semnătura lui s-au regăsit în noul tramvai sau în obiective legate de el. Bunăoară, macazul automat, care de ani buni înlocuiește un dispozitiv din 1920, instalat la intersecțiile din piețele Maria și Iosefin, se află și acum în exploatare. De atunci, lucrătorii depourilor de tramvaie din oraș au montat 20 de macazuri de tramvai și troleibuz, și unii dintre ei nici nu l-au cunoscut pe vestitul inventator timișorean.


Nostalgie
Privește sceptic în urma tramvaielor nemțești, care străbat acum orașul. Le ascultă țăcănitul roților și dă din cap nedumerit; tramvaiele astea le mai văzuse cândva în Germania, prin anii 1970. Deși confortabile, călduroase pe vreme geroasă, nu poți să nu le auzi scrâșnetul frânelor și al roților, mai cu seamă la cotituri, vrea să-mi explice cel care cu ani în urmă a scris o istorie a orașului, el, părintele tramvaiului care a rămas o amintire. Cu puțini ani în urmă, mai circulau 20 de garnituri din cele concepute și construite de el acum câteva decenii. Deși are un Mercedes de toată mândrețea, inginerul Bihoi călătorea cu „tramvaiul lui” și-i tresălta inima de bucurie că mai rezista bine după atâția ani. „Am fugit de decibelii tramvaielor vechi și acum...”, concluzia trebuie s o trag eu. Inventatotul cu 9 brevete nu mă lasă cu una, cu două... Se consolează că mai sunt în depoul de pe Bd. Take Ionescu 30 de garnituri oricând gata de drum și pe care le poate revedea atunci când îi dau târcoale amintirile. Doar fabrica nu mai e. Acum, România nu mai duce lipsă de tramvaie. Cele nemțești se aduc la prețuri modice, dar soluția e tranzitorie, e convins Bihoi și crede nestrămutat că tramvaie românești vor mai fi. Dar până atunci, îl încearcă nostalgia și oricum o undă de tristețe...



Rețele de tracțiune electrică în lume
l Cea mai mare rețea de tracțiune electrică din lume se află la St. Petersburg, în Federația Rusă, și cuprinde 600 de km de cale. Este circulată de 1000 de tramvaie. Conform unei statistici rusești și internaționale de specialitate, infrastructura rețelei din metropola de pe Neva este învechită și se află într-o stare deficitară.
l În S.U.A., circulă tramvaie în 38 de localități. Tramvaiele din Atlanta transportă săptămânal, într un ritm de 24 de ore din 24, peste 250000 de călători.
l În Canada, 5 orașe beneficiază de transport electric urban pe o cale de fier.
l La ora actuală, în 20 de țări din Europa circulă tramvaie. Pe plan mondial, se preconizează extinderea rețelelor de transport în comun prin tracțiune electrică pe șine.



Scurt istoric
1869 - La Timișoara pornește la drum, pe un traseu de 6 km, primul tramvai din Europa, tras de cai. Avea compartimente de clasele I-III, cu bilete la prețuri între 8 și 20 de creițari, în funcție de distanță. Vagonul era fabricat la Viena și se află astăzi alături de alt vagon austriac din 1872, ambele funcționale, la Muzeul tramvaiului de la RATT. În 1899, primul tren inițial tras de cai a fost electrificat pe o distanță de 10,7 km.
1871 - Se constituie la București prima „Societate Română de Tramvaiuri” și se inaugurează primele vehicule pe șine, trase de cai.
1894 - Prima linie electrică la București, pe traseul Obor-Cotroceni.
1900 (1 martie) - Se inaugurează la Iași prima linie electrică de tramvai între gară și Hala Centrală.


Gerhard Binder
Agenda 3/21 ianuarie 2006
"

_______________________________________________________________________________________

Acordul de publicare:
Baiski Dusan a scris:
Stimate domnule Catalin Ghita

Puteti prelua materialul. Si noi l+am preluat din saptamanalul Agenda, avand un acord scris pentru preluarea materialelor. Va rog sa preciyati sursa primara si autorul, evident. Mai mult nu va pot ajuta.
Cu stima, Dusan Baiski

_________________
Harta traseelor autobuzelor Transbus Buzau.
http://harti.tramclub.org/buzau-apr13.pdf
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului TRAM CLUB ROMANIA -> Tramvaie Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1

 
Mergi direct la:  
Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum
Puteți atașa fișiere în acest forum
Puteți descărca fișiere în acest forum



Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
Varianta în limba română: Romanian phpBB online community