TRAM CLUB ROMANIA

[Radu Czech]

Asociaţia Pasionaţilor de Transport Public TRAMCLUB IAŞI lansează un apel către cei care îşi amintesc cu nostalgie de vremurile copilăriei, adolescenţei sau studenţiei, când tramvaiele Tatra erau nelipsite din peisajul oraşului, către cei care iubesc Iaşul şi istoria sa, dar şi către firme a căror politică include sprijinirea unor astfel de iniţiative, să susţină material demersul de a-i reda strălucirea de altădată Tatrabellei, aflată în prezent într-o stare de degradare avansată. Donaţii se pot face în contul RO12BRDE240SV30748722400.

Informaţii despre Asociaţia Pasionaţilor de Transport Public TRAMCLUB IAŞI, despre obiectivele şi acţiunile sale găsiţi pe pagina https://www.facebook.com/tramclubiasi. Vă aşteptăm şi, de ce nu, sperăm să vă alăturaţi asociaţiei noastre (devenind membri) pentru a putea lucra împreună la realizarea obiectivelor asumate.

[EEG]

Teoretic n-ar trebui sa fie o problema. Ceva bani sa fie ca e o actiune privata. Sunt o sumedenie de T4 care circula inca in tara ,deci elemente de interior plus alte echipamente s-ar gasi.

[Radu Czech]

Dimpotriva, sunt foarte multe probleme cu procurarea materialelor necesare si tocmai acesta este motivul apelului, facut, de altfel, dupa foarte multe demersuri deja initiate. Costurile nu sunt deloc mici, oricare ar fi directia de actiune si oricare ar fi amploarea lucrarilor.
Discutiile "pe viu" ajuta foarte mult pentru dezbaterea subiectului din toate perspectivele si stam la dispozitia tuturor celor interesati in acest sens.

[EEG]

Am inteles ca in Galati un nene pasionat de tramvaie, politician local parca, a achizitionat un tramvai pe care vrea sa-l reabiliteze, nu stiu daca informatia e exacta, dar asa am auzit.
Macar de-am avea si la noi unul din asta, chiar daca l-ar tine numai pentru el macar sa stim ca exista acel tramvai si e in stare buna. Zic si eu, ar fi prea simplu.

[yeeeeman]

Si pe langa restaurare ar mai trebui si o hala mare, in care aceste tramvaie, plus cele care circula deja, sa fie ferite de intemperii. Pana la urma, asta este principala cauza a degradarii.
Later edit: Acum mi-am amintit ca pe 262 l-am vazut intr-un alt topic dedicat tramvaielor Tatra, curat si reconditionat. De ce nu a fost tinut la loc uscat?

[Radu Czech]

Dupa reconditionarea din 2008, un timp a fost nevoie de acest tramvai pe trasee, apoi, dupa retragerea din circulatie, soarta sa a fost incerta, din cauza problemelor financiare ale regiei. Cu foarte mare greutate s-a reusit pastrarea sa (si le multumim celor care au inteles - si au actionat in consecinta - necesitatea de a mentine pentru viitor o marturie "vie" a existentei tramvaielor Tatra la Iasi si, mai mult decat atat, aceasta sa se numeasca "T4R", si nu "T4D" - cu toata parerea de rau pentru "nemtoaice", insa "R"-urile erau cele cu adevarat legate de orasul nostru) si a fost necesar si compromisul de a fi utilizat ca vagon de manevra prin depou. Pe de o parte, acesta a fost un lucru pozitiv pentru tramvai (un vehicul care zace imobilizat in conditii precare e condamnat la degradare rapida, nu doar din punct de vedere estetic), pe de alta parte, insa, exista si efectele negative care se observa.

Din pacate, spatiile inchise din depourile actuale trebuie utilizate la maxim pentru asigurarea graficului de circulatie, din cauza reparatiilor neplanificate care apar in special din cauza conditiilor de exploatare inca dificile pe unele tronsoane (cale de rulare extrem de uzata in unele locuri, trafic haotic), de aceea nu a fost posibila gararea adecvata a Tatrei. Problema spatiilor de garare si expunere este in atentia asociatiei si vom actiona constant pentru identificarea si materializarea unei solutii pentru rezolvarea sa.

Dupa reconditionare, Tatra va avea din acel moment cu totul alt statut si isi va gasi locul, de aceasta data, intr-un spatiu inchis.

Insist asupra unui lucru: discutam despre o reconditionare, cu aducerea vagonului intr-o stare corespunzatoare din punct de vedere estetic si functional, si care sa respecte, pe cat posibil, si adevarul istoric. Restaurarea presupune alte operatiuni si costuri uriase, care nu pot fi suportate in acest moment intr-o forma normala de finantare (in sensul ca ne-ar trebui un seic putred de bogat si suficient de pasionat de Tatre sau de tramvaie in general), cel mai probabil misiunea restaurarii urmand sa revina generatiilor viitoare (care poate vor avea parte de realitati economice si financiare favorabile), fata de care avem obligatia de a le transmite fizic aceste obiecte, pe cat posibil intr-o stare care sa permita o restaurare, astfel incat sa nu fie nevoie de o reconstructie, care scade valoarea obiectului (istoric vorbind).