Pagina de start a forumului TRAM CLUB ROMANIA TRAM CLUB ROMANIA
Comunitatea prietenilor mijloacelor de transport in comun
 
Arhiva video  Biblioteca  Tarife  Harti  Locatii  Retele  Planificator rute  Forumul vechi (2005)  ÎnregistrareÎnregistrare 
MembriMembri  ProfilProfil  CăutareCăutare   Mesaje privateMesaje private   AutentificareAutentificare 
Translate to English
Traduire en français
Traduci in italiano
Übersetzen auf Deutsch
Traducir al español

Prezentare generala si aspecte de sistematizare urbana
Du-te la pagina 1, 2  Următoare
 
Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului TRAM CLUB ROMANIA -> Judetul SUCEAVA
Subiectul anterior :: Subiectul următor  
Autor Mesaj
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Sâm 22 Apr 2017 10:28:01    Titlul subiectului: Prezentare generala si aspecte de sistematizare urbana 189746

In acest topic, voi face o scurta prezentare, din punct de vedere al evolutiei istorice, dezvoltarii urbane si sistematizarii municipiului Suceava, unul dintre cele mai interesante, frumoase si bogate orase cu traditie istorica, din Romania!


1. Evolutia general istorica. Suceava- una dintre primele capitale ale Principatului romanesc al Moldovei.


Teritoriul actualului oraș Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele al II-lea și al III-lea exista aici o așezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând și puternice influențe romane.

În epoca migrației și în secolele următoare populația autohtonă a continuat să viețuiască pe aceste meleaguri, iar la sfârșitul secolului al XIV-lea, Suceava este menționată drept capitală a Moldovei.


Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea') este menționată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru al II-lea Mușat (1375-1391), în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția. Documentul se încheie cu textul „... Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388”. Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395.


Începând cu domnia lui Petru al II-lea Mușat, Cetatea Sucevei devine principala cetate de scaun a Țării Moldovei, această funcție îndeplinind-o și în vremea lui Aron Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și a Movileștilor.

Odată cu Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568), reședința domnească este mutată la Iași. Anul mutării reședinței este 1565.


Lângă oraș s-au aflat două cetăți: una mai veche la Șcheia, alta puțin mai nouă, care există și astăzi. Între cele două se dezvoltă, încă din prima parte a secolului al XIV-lea, orașul Suceava. Cetatea Șcheia, una dintre cele mai vechi cetăți din Moldova, dar cu o existență scurtă, a fost dărâmată în timpul lui domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Cetatea de Scaun a Sucevei, existentă și în prezent, a avut timp de trei secole un rol important în viața politică a Moldovei.


În Evul Mediu, orașul este populat cu români, dar și cu germani, maghiari și armeni, ultimii având dreptul de a-și alege un șoltuz propriu (ce purta numele de „voit”).


Din Suceava, Alexandru cel Bun conduce țara timp de 32 de ani, mărind cetatea și întărindu-i zidurile. În 1401, aici se stabilește și Mitropolia Moldovei. Rolul de catedrală mitropolitană este îndeplinit de Biserica Mirăuți (în perioada 1402-1522), iar ulterior de Biserica Sfântul Gheorghe din cadrul actualei Mănăstiri Sfântul Ioan cel Nou.


În 1408, Alexandru cel Bun acordă privilegii negustorilor lioveni, iar orașul Suceava este menționat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum și a unor mărfuri de export ale Moldovei.


Epoca de apogeu avea să fie însă în timpul lui domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504). În vara anului 1476, Mahomed al II-lea Cuceritorul își încearcă norocul sub zidurile cetății, dar rezistența moldovenilor îl silește să se retragă. Ștefan cel Mare făcuse din Suceava un fel de creier al sistemului său de apărare. În 1497, 21 de zile și nopți în șir, tunurile leșilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forța armelor.


La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai, Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jură credință marelui voievod care se intitulează „domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei.”


După mutarea capitalei Moldovei la Iași în 1565, asupra orașului se așează vremuri grele, localitatea intrând tot mai mult în anonimat.


În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Austria primește o parte din teritoriul Moldovei, în care se află și Suceava (granița cu România trecea chiar pe la sud-est de oraș).


Timp de un secol și jumătate acest teritoriu face parte din Imperiul Habsburgic (ulterior Austro-Ungaria), primind numele de Bucovina. Suceava este al doilea oraș ca mărime și ca importanță al Bucovinei, după capitala Cernăuți. De asemenea, în această perioadă, Suceava îndeplinește rolul de localitate de frontieră austro-ungară.


La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, orașul cunoaște o perioadă de modernizare și dezvoltare, ce transformă vechiul târg medieval, intrat în anonimat după pierderea statutului de capitală a Moldovei, într-un oraș important și modern din cadrul Ducatului Bucovinei.


Perioada de înflorire urbană a Sucevei se produce în timpul mandatului lui Franz Des Loges (1846-1914), om politic austriac din Bucovina. El a îndeplinit funcția de primar al Sucevei timp de aproape un sfert de secol, între 1891 și 1914. În această perioadă sunt construite o serie de clădiri pentru instituțiile locale, care schimbă peisajul localității. O parte dintre aceste edificii există și în prezent, în ele funcționând: Prefectura și Consiliul Județean Suceava (Palatul Administrativ orășenesc, finalizat în 1903-1904 și în care inițial erau adăpostite administrația orașului, poliția, pompierii, o casă de economii și muzeul de istorie), Muzeul Bucovinei (inițial sediul Căpităniei Districtuale, datând din 1902-1903), Colegiul Național „Ștefan cel Mare” (Gimnaziul greco-oriental, construit între 1893-1895 pe locul vechii Piețe de lemne), Spitalul Vechi (Casa publică generală a bolnavilor din Suceava, construită în perioada 1891-1903), vechea Uzină de Apă a Sucevei.


În anul 1895, primarul Franz de Loges contractează un împrumut de 1,5 milioane de coroane pentru electrificarea orașului, construcția canalizării, a unui apeduct și îndiguirea râului Suceava.
În anul 1908 este pusă în funcțiune Uzina electrică, construită de Societatea Unificată de Electricitate din Viena.
Este introdus în oraș iluminatul public electric, instalându-se stâlpi metalici din zăbrele, cu lampadare.
În 1912 este dată în folosință Uzina de apă, concomitent cu rețeaua publică de aducțiune, alimentare cu apă și canalizare pentru ape reziduale. De asemenea, sunt pavate pentru prima dată străzile orașului.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Sâm 22 Apr 2017 10:30:49    Titlul subiectului: 189747

Franz Des Loges are un rol important și în plan cultural. El sprijină procesul de restaurare și punere în valoare a unor monumente istorice reprezentative, coordonat de arhitectul austriac Karl Romstorfer. În cadrul acestui proiect, se realizează lucrări de consolidare a ruinelor Cetății de Scaun, se restaurează Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou și Biserica Mirăuți. În ianuarie 1900, se constituie Societatea „Muzeul orășenesc din Suceava” (în prezent Muzeul Bucovinei).


După izbucnirea Primului Război Mondial, foarte mulți bucovineni fug în Moldova și se înrolează în armata română. La data de 28 noiembrie 1918 are loc Unirea Bucovinei cu România. Astfel, Suceava trece sub administrație românească.

În perioada interbelică, orașul este reședința județului Suceava (compus din trei plăși). În 1926, localitatea Burdujeni, ce avea administrație separată până atunci, devine parte componentă a orașului. Ulterior, același lucru se petrece și cu fostul sat Ițcani, transformat în cartier al Sucevei după al Doilea Război Mondial.

După instaurarea regimului comunist în România, orașul intră într-o perioadă de industrializare masivă. Transformările din perioada comunistă schimbă complet aspectul fostului târg bucovinean. Astfel, centrul localității este sistematizat, în locul multor dintre vechile clădiri, apărând blocuri de locuințe și construcții noi.

Începând cu anul 1959, în zona din lunca râului Suceava, între Burdujeni și orașul vechi, sunt deschise câteva dintre marile unități industriale ale orașului. Ramurile industriei se diversifică și apar cartiere noi cu ansambluri de locuințe: Areni, George Enescu, Cuza Vodă, Zamca, Obcini etc.

După Revoluția din decembrie 1989, rând pe rând, fabricile orașului se închid sau își reduc considerabil activitatea. Caracterul preponderent industrial al localității este înlocuit de unul comercial. În 2010, Suceava este orașul din România cu cea mai mare densitate de spații comerciale raportat la numărul de locuitori.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Sâm 22 Apr 2017 10:49:12    Titlul subiectului: 189748

2. Zone industriale si dezvoltarea industrial, urbana si sociala a municipiului Suceava


Dezvoltarea industrial masiva a municipiului Suceava incepe dupa anul 1959.


In 1990, Suceava aveea 3 zone industriale:


A. Zona industriala "Valea Sucevii", situate intre calea ferata (magistrala 500) si raul Suceava.

Principalele intreprinderi industriale care existau aici in 1990 erau: Intreprinderea de utilaje si piese de schimb auto (cu 2400 de salariati in 1989), Intreprinderea de masini-unelte si scule MES (cu 3700 de salariati in 1989), Intreprinderea de reparatii auto IRA, Combinatul de celuloza si hartie Ambro (cu 3000 de salariati in 1989. A fost inaugurat in 1962), Intreprinderea de fibre si fire artificiale FAMOS (cu 2800 de salariati in 1989), Combinatul de prelucrarea lemnului (cu 5500 salariati in 1989. Inaugurat in 1959), IRIC (intreprinderea de industrializare a carnii).

In afara de aceste unitati de productie industriala, tot aici mai existau/exista: Fabrica de oxygen, CET Suceava, Statia de epurare a apelor uzate.

Aceasta zona industriala era/este deservita prin cai ferate industriale, care se racordeaza la statia si triajul Suceava.


Despre dezvoltarea industriei sucevene dupa 1959, mentionez cateva date, preluate de pe Wikimapia si din articole scrise in ziarul local "Monitorul de Suceava".



La 1948, Suceava era un târg cu doar 10.000 de locuitori, cam cât au acum comunele mai mari din jur. La recensământul din 1966, în schimb, populația Sucevei ajunsese să fie de aproape patru ori mai mare – 38.000 de locuitori.

Practic, în numai 18 ani, a înregistrat o creștere explozivă, al cărei „motor” a fost dezvoltarea industriei, care a atras după sine dezvoltarea orașului. Atunci au început să răsară marile cartiere ale Sucevei – Burdujeni, Obcini, Zamca, George Enescu, atunci locuitorii comunelor din jur au lăsat plugul și sapa, pentru a se angaja ca muncitori în fabrici, devenind apoi orășeni, pentru că primeau repede și locuințe în blocurile care apăreau ca ciupercile după ploaie.

„Se construiau câte 1.800 de apartamente pe an”, își amintește fostul primar Gheorghe Toma de vremurile când era director al uneia dintre marile întreprinderi industriale ale Sucevei – IRA (Întreprinderea de Reparații Auto).



Începuturile zonei industriale Valea Sucevei

Platforma industrială Valea Sucevei, amenajată în lunca râului Suceava, la baza cartierului Burdujeni, era cea mai mare zonă industrială a orașului, zeci de mii de oameni lucrând aici, zi de zi.

Zona industrială din lunca Sucevei a început să se contureze în jurul anului 1960.

În 1959 a fost pus în funcțiune Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL), iar în 1962 Combinatul de Celuloză și Hârtie (CCH). Cele două întreprinderi au schimbat complet modul în care era percepută industria la Suceava, unde, până atunci, nu exista decât vechea Întreprindere de Industrializare a Cărnii (fosta Uniune Anglo- Română pentru Industria Baconului, care funcționa în Burdujeni din 1911), Întreprinderea de Colectare și Industrializare a Laptelui (ICIL), Fabrica de Conserve și Întreprinderea de Încălțăminte “Străduința”, înființată în 1940, în Ițcani.

Pentru că cele două combinate și restul unităților de producție aveau nevoie și de reparații, în 1962 s-a luat decizia înființării Întreprinderii Regionale pentru Întreținere Suceava (IRIS), dată în funcțiune în octombrie 1963. În '64 întreprinderea a fost reprofilată pe realizarea construcțiilor metalice, devenind Întreprinderea Mecanică Suceava, iar mai apoi IMUS (Întreprinderea de Mașini Unelte Suceava).

Au urmat apoi IRA (Întreprinderea de Reparații Auto), IUPS (Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb), inaugurată în 1969 și transformată apoi în ROMUPS, iar din 1977 începe construcția IFA - Întreprinderea de Fibre Artificiale. Acestora li se mai adaugă investiții mai mici, dar importante, care sunt strâns legate de funcționalitatea marii zone industriale, precum Fabrica de Carton Ondulat, Fabrica de Oxigen, stația de epurare, iar mai apoi termocentrala pe cărbune, actuala Termica.



Cel mai mare producător de hârtie din țară

„Uite, vezi lunca aceasta unde cresc stuful, papura și răchita și unde broaștele se întrec în ocăitul lor? Ei bine... aici se va construi o mare fabrică de hârtie, și din hârtie se vor face saci și pungi. (...) Hârtia asta se va face din lemn... mai întâi se fierbe lemnul cu soda caustică, se transformă într-un fel de pastă, cum îi zicea el, celuloză, și din asta se face hârtie. Și ca să nu se facă hârtie din lemnul bun pentru cherestea, peste drum se va fabrica cherestea și mobilă, iar din resturile de lemn se va produce celuloza”.

Cam așa se vorbea atunci despre viitorul combinat, care era abia în faza de proiectare, în timp ce pe malul Sucevei bătea vântul printre trestii.

CCH - Combinatul de Celuloză și Hârtie (deschis în 1962, astăzi Ambro) a deținut locul 2 pe țară la producția de celuloză și locul I pe țară la producția de hârtie. Tot aici se mai produceau saci și pungi din hârtie și confecții din carton ondulat.

Dezvoltarea industriei de celuloză era motivată cele 6 milioane de hectare de pădure existente chiar și după o exploatare barbară din partea rușilor, în contul unor așa-zise datorii de război ale României.

Dotarea tehnică a noului combinat s-a făcut cu cele mai performante echipamente existente în domeniu la momentul respectiv, după o selecție riguroasă a ofertelor mai multor firme reputate din Europa și SUA, fiind încheiate contracte cu firma PW Liddon din Anglia și Will Moller din Germania.

Pe 17 octombrie 1959 se aprobă amplasamentul, profilul și termenul de punere în funcțiune a Combinatului de Celuloză și Hârtie Suceava, cu o suprafață construită de aproape 40.000 mp, pe un teren de 155.600 mp.

În ziua de 23 august 1962, la „marea sărbătoare națională pentru eliberarea patriei de sub jugul fascist”, celulozarii suceveni au organizat o demonstrație, purtând cu mândrie saci de hârtie.

Numai că atât hârtia, cât și sacii proveneau de la Fabrica de Hârtie Bușteni și doar eticheta de pe ele era „Fabricat la CCH Suceava”.

Combinatul a început producția în 1962, dar spre finele anului, în luna noiembrie. În 1965, Nicolae Ceaușescu a venit în prima sa vizită la noul combinat, solicitând creșterea capacităților de producție pe unitatea de suprafață construită, ceea ce a dus la montarea de noi utilaje, precum o mașină de gumat hârtie, una de parafinat și alta de confecționare a șervețelelor parfumate.

Activitatea CCH avea să crească ulterior și prin înființarea unei fabrici de carton ondulat, pusă în funcțiune la 1 iunie 1974. În același an a fost dată în funcțiune și o mașină de sfoară, pentru care cerințele erau tot mai mari, realizată de Întreprinderea Mecanică Suceava, prin care se valorificau benzile de hârtie rămase în urma procesului de producție.

După 1990, treburile au început să se strice la CCH, cu consecințe directe asupra producției și a puterii de supraviețuire a întreprinderii, care în cele din urmă a fost privatizată.

Perioada de după Revoluție, când industria românească a fost abandonată, este caracterizată de fostul director al CCH Nicolai Turtureanu drept una de „mare încărcătură psihică”: „Oamenii erau derutați, cei harnici și conștiincioși trăiau senzația unor pierderi cu consecințe negative în starea lor materială, cei rău de lucru și certați cu disciplina simțeau că se dezvoltă mediul social-politic în care se vor pricopsi. Grav era faptul că cea de-a doua categorie câștiga adepți și, crescând numărul lor, frânau activitatea combinatului”.

După privatizare, în contextul economico-social deloc favorabil industriei românești, activitatea întreprinderii a fost restrânsă, încât s-a ajuns ca acolo să mai lucreze doar 10% din câți intrau pe vremuri pe poarta fabricii.

La ceva timp după privatizarea întreprinderii, fostul director Nicolai Turtureanu constata cu amărăciune: „În pierdere suntem noi, cei 2.500 de oameni care asistăm la emigrarea copiilor noștri spre alte zări pentru un trai mai bun sau angajarea lor în munci necalificate, pentru a supraviețui”.



A fost odată IRA

„Este o mare nedreptate socială să lucrezi într-o întreprindere cu peste 2.000 de angajați și să nu ai ce arăta nepoților”, consideră Gheorghe Toma, fost director la Întreprinderea de Reparații Auto.

IRA s-a „născut” din necesitatea de a repara mașinile, în special camioanele, care creșteau ca număr de la an la an. Cei școlarizați și aduși să lucreze în acest domeniu au devenit la rândul lor formatori de noi specialiști. Societatea a cunoscut o asemenea dezvoltare încât în 1967 avea 2.035 de angajați – maximul atins în cei aproximativ 30 de ani de existență.

„La un moment dat, numărul de angajați era mai mare decât volumul de muncă, încât a trebuit să luăm măsuri de diversificare a activității: peste 1/3 reparații capitale, 1/3 piese de schimb auto de înaltă tehnicitate, sub 1/3 utilaje”, povestește Gheorghe Toma, care-și amintește cu plăcere de vremurile când, cu o echipă entuziastă, ajunseseră să se ocupe nu doar de reparații și crearea de piese pentru mașini, ci și de fel de fel de utilaje complicate, din diverse domenii.

Așa a fost, de exemplu, un dispozitiv de ridicat planorul de la sol, care se mai folosește încă pe aerodromurile din România, din care au fost făcute peste 40 de bucăți și pentru care aveau solicitări din mai multe țări, dar a cărui producție a fost oprită de la nivel central, considerându-se că nu e treaba lor să se ocupe de asta.

Un alt exemplu este o macara hidraulică de exploatare a pădurilor, executată după modelul uneia suedeze.

„Sună ciudat, știu, dar am fost o întreprindere care lucra pe principii capitaliste, fiind la concurență cu producția Ministerului de Mașini. Odată, ministerul a cumpărat patentul pentru o piesă care leagă tirul cu remorcași căuta o întreprindere care să o asimileze și să o producă. Toți dădeau ca termen doi ani de zile, dar eu și un <creier> neamț, care voia să plece în Germania și se transferase la Suceava, unde procentul de plecare era mare, dar nemți puțini, ne-am sfătuit și am spus că o facem în șase luni. <Dar>, s-a zburlit directorul unei alte întreprinderi. Și i-am spus cine suntem. Contractul ne-a revenit nouă și de atunci am avut și altă deschidere când mergeam la minister cu diverse probleme”, rememorează fostul director Gheorghe Toma, care s-a aflat la conducerea întreprinderii timp de 29 de ani.

Acum, din Întreprinderea de Reparații Auto nu a mai rămas decât clădirea principală, din apropierea Bazarului, care a fost transformată în actuala Policlinică Bethesda.



„Cetatea construcției de mașini”

Cui i-ar mai veni a crede acum, privind clădirile pustii care se văd la dreapta pasarelei CFR de la Burdujeni, cum mergi spre Centru, că acolo au lucrat peste 4.400 de oameni, că era o forfotă continuă și că acolo se creau mașini-unelte de mare precizie, apreciate la nivel internațional?

În 1963, când CPL și CCH era deja funcționale, își începe activitatea și IRIS - Întreprinderea Regională pentru Întreținere Suceava. Deși scopul inițial era de a asigura reparațiile necesare în întreprinderile existente în industria suceveană, în '64 întreprinderea a fost reprofilată pe realizarea construcțiilor metalice, devenind Întreprinderea Mecanică Suceava, care a ajuns să dețină chiar și propria turnătorie, cu o capacitate destul de mare.

„Pentru a se asigura stabilitatea construcțiilor, se băteau cu soneta în solul mlăștinos șase-opt stâlpi din beton armat de câte 12 metri înălțime și între ei se turnau pahare de beton care constituiau temelia zidurilor ce susțineau grinzi pe care se deplasau podurile rulante”, își amintește în monografia sa Nicolae Oprea, director comercial și inginer-șef la IMUS pentru o perioadă de 26 de ani.

Pe atunci, pasarela CFR nu exista, încât traversările se făceau direct pe strada principală, lucru destul de dificil, mai ales când era vorba de utilaje de mare tonaj sau transporturi voluminoase de materiale. Unul dintre motivele realizării acelei traversări pe sub pasarelă, folosită acum mai mult pentru a se merge către piața angro, îl constituie tocmai problemele constatate atunci când se construia încă IMUS.

Întreprinderea de Mașini Unelte Suceava, cum s-a numit fostul IRIS de la 1 iulie 1980, avea ca producție de bază diferite tipuri de fierăstraie pentru debitarea metalelor, mașini de găurit, de ascuțit burghie, ștanțe de tăiere fier-beton etc.

Dar cei care au lucrat acolo nu s-au limitat doar la atât.

„Se făceau lucruri extraordinare și foarte multe, pentru că atunci se cerea ca totul să se facă în țară. Făceam de toate, de la piese minuscule, la mașini de 100 de tone, de la ambalaje, la curele trapezoidale, ringuri, piese din masă plastică, de la mașini de făcut tuburi de pastă de dinți și de inscripționat, la utilaje pentru prelucrat și ascuțit burghie, de mare productivitate, care prelucrau 240 de burghie pe minut. Am avut la un moment dat chiar și 4.400 de angajați, din care peste 600 de ingineri pe partea de proiectare, oameni muncitori, apreciați în străinătate. Când îi trimiteam în alte părți, să asimileze utilaje create de noi sau la schimburi de experiență, deseori voiau să-i oprească acolo, la ei, când vedeau de ce sunt în stare”, povestește Nicolae Oprea.

Printre realizările IMUS (denumită de unii „Cetatea construcției de mașini”) din acele vremuri se numără piese pentru cele mai mari strunguri carusel din lume și pentru cele trei avioane Rombac 1-11 produse de Întreprinderea de Avioane București, multe piese și agregate pentru Autoturisme Pitești, elemente pentru reactorul nuclear de la Cernavodă, utilaje unicat, precum Bohrwerk-ul de 16 metri, care prelucra piese cu o lățime de 16 metri, sau utilaje necesare industriei din diverse ramuri, care nu de puține ori au fost premiate internațional.

„Din punct de vedere tehnic, IMUS ajunsese la cel mai înalt nivel, obținându-se produse de mare tehnicitate, fiind create utilaje formate din mii de piese, iar prin anii '80 fiind obținută autorizare CAER pentru mașini de prelucrare a siliciului, din care se făceau apoi chip-uri de calculatoare”, își amintește fostul director comercial despre perioada de glorie a întreprinderii.

După vizita din '77 a lui Nicolae Ceaușescu, la IMUS a fost integrată și Fabrica de Aparate de Măsură și Control (FAMC), care trebuia să funcționeze separat.

În 1991 denumirea de IMUS, dobândită în 1980, a fost înlocuită cu MES (Mașini, Echipamente, Servicii) SA Suceava, de falimentul căreia se leagă niște scandaluri răsunătoare.



Gigantul cu picioare de lut

Pe fondul unei cereri mari la nivel național de fibră artificială de tip bumbac și de fir de mătase tip vâscoză, în apropierea Ambro, pe terenul nefolosit din lunca Sucevei, a apărut IFA. Realizarea acesteia s-a făcut contrar voinței multor suceveni, care s-au opus, de teama riscurilor mari pentru sănătatea celor din jur.

Cert e că nimănui nu i-a mai păsat de nemulțumirile celor din zonă, iar după cum spune N. Turtureanu, observațiile reprezentanților județului au fost etichetate ca mofturi și, prin hotărârea Elenei Ceaușescu, s-a aprobat amplasamentul noului combinat la Suceava.

În plus, „academiciana”, uitându-se pe macheta fabricii, a dat dispoziție să se reducă înălțimea coșului de dispersie a gazelor poluante de la 250 de metri la 200 de metri, decizie cu consecințe grave asupra mediului înconjurător și a sănătății sucevenilor.

Pe 13 iunie 1977, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România a aprobat realizarea unei noi etape de dezvoltare a Combinatului de Celuloză și Hârtie Suceava, cu o instalație de 30.000 de tone de celofibră tip bumbac pe an și alta de 5.000 de tone de fibre celulozice tip mătase.

La turnarea primelor fundații, șantierul a fost vizitat chiar de Nicolae Ceaușescu.

În '78, noua unitate de producție a CCH, cea de Fibre Artificiale, trece în subordinea Ministerului Industriei Chimice, prin desprinderea de actualul Ambro, acesta fiind actul de înființare al IFA – Întreprinderea de Fibre Artificiale, care trece sub conducerea lui Ioan Cușnir.

În martie 1985, CCH s-a unit din nou cu IFA, devenind Combinatul de Fibre, Celuloză și Hârtie, pentru ca după evenimentele din 1989 să se separe din nou.

În 1990, după numai câțiva ani de funcționare, megainvestiția IFA avea să fie închisă, fiind considerată un prea puternic poluator pentru orașul Suceava.

În locul giganticei întreprinderi, care s-a prăbușit sub greutatea proprie, din cauza unor decizii greșite, pornind cu cea de amplasare a sa acolo, a rămas doar turnul IFA.

Cel mai înalt turn din Suceava, curățat și vopsit în culori vii, a fost transformat de cei de la Iulius Mall Suceava, centrul comercial construit pe terenurile fostei întreprinderi, într-un adevărat simbol al transformării fostei zone industriale în una comercială.



Gena autodistrugerii

Pentru miile de suceveni care au asistat la construirea orașului, a industriei sale, care au muncit în întreprinderi imense, ce acum par imposibil de realizat, ca investiții, deși atunci se făceau într-un ritm amețitor, dispariția industriei sub tăvălugul centrelor comerciale este percepută dureros.

Uneori vezi pe stradă sau în autobuz oameni mai în vârstă, privind cu deznădejde către mall-urile din fosta zona industrială, clătinând din cap, ca și cum ar vrea să alunge un gând ce nu le dă pace, și rostind cu voce stinsă: „Aici a fost cândva... mii de oameni lucrau aici...”

“Noi, românii, avem o genă a autodistrugerii. Nu poți să dărâmi și să nu pui nimic în loc. În plus, s-a distrus ceva care ne făcea să fim altfel ca oameni, mai uniți, mai săritori, mai harnici - apartenența la un colectiv, la o zonă anume, la o comunitate”, consideră Gheorghe Toma.



„Stâlpii” care alcătuiau Zona Industrială Valea Sucevei:

CPL (Mobstrat) - combinatul de prelucrare a lemnului (deschis în 1959) - a fost a patra unitate din județ după mărimea producției industriale și producea o gamă variată de mobilă, placaj, plăci fibrolemnoase, plăci aglomerate din lemn, furnire estetice și... drojdie furajeră. Aici au lucrat aproximativ 3.000 de oameni. În locul său s-a construit Shopping City Suceava.

CCH (Ambro) - Combinatul de Celuloză și Hârtie - deschis în 1962, a deținut locul 2 pe țară la producția de celuloză și locul I pe țară la producția de hârtie. Tot aici se mai produceau saci și pungi din hârtie și confecții din carton ondulat. Mai este funcțional doar parțial, cu doar 10% din personalul de altă dată. În vremurile de glorie, acolo aveau un loc de muncă peste 4.000 de suceveni.

IUPS (1969) - Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb, transformată apoi în ROMUPS – a fost demolat în 2008 pentru a se construi un cartier nou de locuințe, dar a rămas doar la stadiul de teren viran. Acolo au lucrat peste 2.500 de oameni, iar pe zidul clădirii de la strada principală se afla unul din cele mai frumoase mozaicuri parietale din județ, cu o suprafață de 456 de metri pătrați.

IMUS (MES SA) - Întreprinderea de Mașini Unelte (1963) – producția de bază o reprezentau diferite tipuri de fierăstraie pentru debitarea metalelor, mașini de găurit, de ascuțit burghie, ștanțe de tăiere fier-beton etc. A avut aproape 4.000 de angajați.

IRA - Întreprinderea de Reparații Auto (1963) – a avut peste 2.000 de angajați, în prezent clădirea principală a fost transformată în Policlinica Bethesda.

IFA - Întreprinderea de Fibre Artificiale, în care au lucrat aproximativ 2.000 de suceveni, a funcționat o scurtă perioadă de timp, fiind închisă în 1990. Pe terenurile cumpărate în 2006 de grupul Iulius Mall s-a construit cel mai mare centru comercial din oraș.

sursa:MONITORUL DE SUCEAVA www.monitorulsv.ro/Reportaj/2013-08-26/Zona-Industriala...
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Sâm 22 Apr 2017 11:07:23    Titlul subiectului: 189751

Din pacate dupa 1990, multe din aceste intreprinderi industriale sunt distruse, in locul lor aparand centre comerciale!


Aici a gresit si conducerea primariei Suceava, deoarece intreaga zona cuprinsa intre raul Suceava si calea ferata, trebuia pastrata exclusive ca zona industriala, iar aici autorizatiile de constructive at fi trebuit date numai pentru investitorii care at fi vrut sa infiinteze unitati de productie industriala!



B. Zona industriala Traian Vuia.

Este cuprinsa intre strada Traian Vuia si raul Suceava. Principalele unitati industriale de aici erau: Integrata de in si canepa (cu cca 1070 de salariati in 1989), Fabrica de sticla (cu 1860 salariati in 1989), Mopan.
Aceasta zona industriala nu este racordata prin cai ferate industriale.


Tot aici se afla si garajul societatii de transport urban in comun din Suceava si garajul TASA- Grup atlassib.



C. Zona industriala Suceava Vest

Este situate in zona suburbiei Scheia, de-a lungul strazii Humorului.

Principalele unitati industriale de aici erau: Vinalcool (infiintata in 1970), Facos (fabrica de conserve, infiintata in 1972), Rulmentul (infiintata in 1989, cu 1200 de salariati atunci), Bermas (Fabrica de bere, infiintata in 1974) si Bucovina-lactate.
Dintre acestea, numai primele 3 erau/sunt racordate prin cai ferate industriale la statia Suceava-Vest.



Consider ca aceste 3 zone at fi trebuit pastrate exclusive ca si zone industriale, iar in aceste zone, autorizatiile de constructive sa se dea strict numai pentru investitorii care at dori sa construiasca unitati de productie industriala.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Sâm 22 Apr 2017 11:21:21    Titlul subiectului: 189752

3. Zone de transport si telecomunicatii


Suceava este in important nod feroviar si rutier din Romania.


A. Transport feroviar

Suceava dispune de in numar de 3 statii de cale ferata:


-Gara Suceava Nord (Itcani)

La 28 octombrie 1869 a fost inaugurată și pusă în exploatare linia de cale ferată Cernăuți-Ițcani, în lungime de 89 km și care avea ca stație terminus satul Ițcani (localitate de frontieră între Austro-Ungaria și Regatul României). Prin această cale ferată, orașul Suceava a fost legat de alte centre importante din Bucovina.

O lună și jumătate mai târziu, la 25 decembrie 1869, a fost deschis traseul feroviar Suceava-Roman. Granița austro-română era situată între gările Itzkany (în română Ițcani, astăzi Gara Suceava Nord) și Burdujeni (azi Gara Suceava). În prezent, Ițcani și Burdujeni sunt cartiere ale municipiului Suceava.

Deoarece satul Ițcani era localitate de frontieră, funcționa aici un pichet de grăniceri și un punct vamal. Administrația căilor ferate austriece a construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei.

Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a fost ridicat, în stilul neogotic al gărilor din Europa Centrală, de doi antreprenori austrieci C. Gall și F. Ronchetti, constructorii căii ferate Roman - Burdujeni - Ițcani - Cernăuți, și a fost dat în exploatare în anul 1871.

Gara Ițcani (Suceava-Nord) este o construcție cu două niveluri. Ea a fost realizată după modelul unor gări austriece ale vremii respective, din zona central-europeană, într-un autentic stil romantic, caracterizat printr-un plan dreptunghiular, bolți pe arce de ogivă, arce și arcade frânte la cheie, creneluri și turnulețe de colț, de factură neogotică.

Peronul gării este acoperit și are o feronerie frumos lucrată. Gara impresionează prin măreția formelor și bogăția elementelor arhitecturale de factură neogotică.

Lângă Gara Ițcani a fost construit și un depou de locomotive, care era unul dintre cele mai mari din zona Bucovinei. În jurul gării s-au construit locuințe ale personalului feroviar care se ocupa de întreținerea căii ferate. Din anul 1881 și până în anul 1902, Guvernul Regatului României a închiriat de la guvernul austriac jumătate din stația Ițcani, pentru a o folosi drept gară și vamă românească la vechea frontieră.

Până în anul 1918, clădirea gării a servit drept un important nod feroviar în traficul de călători și mărfuri pentru tranzitul în interiorul Austro-Ungariei, dar și pentru România. Ea era punct de frontieră între România și Austro-Ungaria, pe teritoriul austriac, în timp ce pe teritoriul României gara corespondentă era Gara Suceava (Burdujeni).

După Unirea Bucovinei cu România, satul Ițcani a devenit parte a Regatului României, iar pichetul de grăniceri s-a desființat. În perioada interbelică, gara era trecută în nomenclatorul CFR sub denumirea de Gara Ițcani. În anul 1939, denumirea Gării Ițcani s-a schimbat în cea de „Aron Pumnul”, revenindu-se la denumirea inițială abia în 1944.

Gara Suceava Nord a avut o perioadă de glorie în anii '50-'60 ai secolului al XX-lea, ea fiind renovată și adaptată cerințelor vremii. Pentru o perioadă, aici a funcționat și un cinematograf. Începând din anul 1963 denumirea gării a fost schimbată în cea de Stația CFR Suceava Nord.


În anul 1990 treceau prin Gara Ițcani în jur de 80 de trenuri, pentru ca în 2009 să figureze în Mersul Trenurilor doar 52 de garnituri de călători. Începând din decembrie 2009 alte șapte rute feroviare au fost desființate.

În ultimii ani, pe măsură ce numărul trenurilor care trec pe aici s-a împuținat, Gara Suceava Nord a început să se degradeze. Activitățile economice desfășurate în clădirea gării (chioșcuri alimentare, baruri, chioșcuri de ziare) s-au închis, spațiile dezafectate au fost invadate de gunoaie și de câini vagabonzi, toaleta este închisă, sala de așteptare este plină de purici, tencuiala a căzut de pe ziduri pe unele porțiuni, geamurile au început să fie sparte, acoperișul și burlanele sunt sparte și în interior plouă.


În urma articolelor de presă din martie 2010, primarul municipiului Suceava, Ion Lungu, a anunțat că va purta discuții atât la Regionala CFR Iași, cât și la Ministerul Transporturilor, pentru a fi găsite soluții de salvare a Gării Suceava Nord. El nu a exclus nici varianta unei asocieri cu Regionala CFR Iași, pentru a administra această clădire.

Ploile violente și vântul puternic din după-amiaza zilei de 23 mai 2010 au smuls 250 de metri pătrați din acoperișul de tablă de pe clădirea Gării Ițcani. Tabla a căzut la baza clădirii, dar nu a produs victime, deoarece pe peron nu era niciun călător.

Sosit la fața locului, primarul Ion Lungu a afirmat că el a sesizat anterior conducerea Regionalei CFR Iași asupra necesității restaurării clădirii monument a Gării Suceava Nord, aflată în administrarea SC CFR SA Infrastructura, dar că nu a primit de la aceasta nici un răspuns.

Deși starea de degradare a gării (care este și monument istoric) a fost semnalată administratorilor clădirii, Regionala CFR Iași nu a luat nici o măsură de rezolvare a situației
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Sâm 22 Apr 2017 11:30:32    Titlul subiectului: 189753

Statia CFR Suceava Nord deserveste si in depou de locomotive (apartinand SNTFC CFR Calatori) si Uzina de impregnare a traverselor din lemn.



-Statia Suceava (Burdujeni)

La început, la Burdujeni exista numai o simplă haltă pe locul unde se găsea cantonul C.F.R. nr. 283 (fost nr. 2) servind doar pentru urcarea și coborârea călătorilor din comuna Burdujeni. Ulterior, halta Burdujeni și-a mutat sediul într-o clădire mai spațioasă, care s-a aflat pe locul unde sunt astăzi birourile Atelierului CFR.

Din anul 1881 și până în anul 1902, Guvernul Regatului României a închiriat de la guvernul austriac jumătate din stația Ițcani, pentru a o folosi drept gară și vamă românească la vechea frontieră.

Lucrările pentru construcția gării Burdujeni au început în anul 1892 pe un teren pus la dispoziție din moșia Burdujeni, în lunca râului Suceava. Terenul era mlăștinos și a trebuit desecat cu pompe, iar apele au fost captate în drenuri subterane și dirijate spre râul Suceava. Gropile formate au fost acoperite cu pământ și prundiș în cantități mari, iar pentru asigurarea unui fundament mai solid s-au așezat una lângă alta grinzi de stejar de mărimea unui copac.

Lucrările au fost executate de societatea particulară italiană Celesti Construttirice Edilitates Ceretti e Tanfani din orașul Milano după un proiect similar cu cel al gării din orașul elvețian Fribourg. Atunci au fost construite etajul superior și cele două pavilioane laterale. Construirea clădirii a fost terminată în 1898, dar copertina peronului principal și alte instalații auxiliare au fost finalizate abia în 1902.

După Unirea Bucovinei cu România (1918), s-au desființat pichetul de grăniceri și oficiul vamal, iar multe spații ale clădirii au devenit disponibile.

În anul 1920 au fost instalate în spațiile gării mai multe instituții fără legătură cu traficul feroviar: un orfelinat mixt cu numele „Regina Maria” (înființat la 1 aprilie 1920 de Casa Muncii), o grădiniță de copii și o școală primară, ambele mixte. În anul 1923 s-a deschis aici și o școală profesională pentru fete cu specializările rufărie, croitorie, țesătorie, tot pentru copiii de ceferiști. Aceste școli au funcționat în localul gării până în anul 1955 când în clădirea acesteia au început să se desfășoare din nou activități ale administrației feroviare ca urmare a diferitelor procese de reorganizare.

În perioada interbelică, la parter erau birourile CFR (birourile de mișcare, casele de bilete, sălile de așteptare), a oficiului poștal, a serviciului de revizie de telefoane și telegraf, precum și două restaurante. La cele două etaje funcționau Orfelinatul „Regina Maria” și școlile profesională și primară.


După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul român a hotărât să construiască o nouă linie de cale ferată care pornea dintre gările Suceava (anterior Burdujeni) și Suceava Nord (anterior Ițcani), traversa orașul Suceava pe la vest și trebuia să se conecteze în Păltinoasa la Calea ferată Dărmănești-Câmpulung Moldovenesc. Lucrările de construcție au început în 1951, dar au trebuit să fie suspendate în 1955 din cauza unor probleme financiare și s-au reluat abia în 1959. La 23 august 1964, noua cale ferată a fost pusă în funcțiune. Astfel, Gara Burdujeni a devenit un nod feroviar important.

Ca urmare, Administrația Căilor Ferate Române a efectuat între anii 1956-1961 primele reparații capitale ale clădirii gării, fiind aduse și unele modernizări. Au fost introduse în clădire încălzirea centrală și apa potabilă. De asemenea, după înlocuirea pardoselei de lemn dintre etaje cu planșee și grinzi din beton armat, a mai fost construit încă un etaj destinat activităților de telecomunicații. În anul 1981 a avut loc electrificarea liniilor de cale ferată din Burdujeni.

Gara Suceava a fost închisă în perioada 2000-2006, din cauza efectuării unor lucrări de reabilitare. În acest timp, traficul feroviar a fost redirecționat către Gara Suceava Nord. Prin anul 2005 trenurile au început din nou să oprească în gara aflată în reparații, din cauza faptului că pasagerii localnici trăgeau semnalul de alarmă pentru a opri trenul în dreptul stației. Lucrările au avansat greu din pricina lipsei banilor. Până în anul 2004, fondurile au provenit de la Compania Națională de Căi Ferate Române SA și s-au efectuat doar lucrări de întreținere, consolidare și reparații curente. Începând din 2004, Gara Burdujeni a fost inclusă în programul „Reabilitarea unor importante stații de cale ferată din România”, finanțat de Credit Suisse First Boston International pentru reabilitarea a 16 stații feroviare importante din România. Lucrările au fost încredințate de Regionala CFR Iași, prin licitație, companiei Muha SRL Suceava, proiectant general fiind ISPCF București și proiectant special Consis Proiect.

S-au executat lucrări de consolidare ale clădirii (cămășuiri armate la pereți, schimbarea grinzilor care susțineau acoperișul) și de modernizare (curățarea cărămidei de Ciurea de la fațadele exterioare, fiind completate zonele cu lipsuri și degradări ale fațadei; înlocuirea tâmplăriei vechi cu alta din lemn stratificat și geamuri de tip termopan, placarea cu gresie antiderapantă a holului central, a celui perimetral și a peronului, refacerea copertinei peronului principal, montarea de tablă Lindab pe acoperiș, restaurarea decorațiunilor murale din holul central, montarea unei centrale termice racordate la gaz metan și a unui grup electrogen nou, refacerea canalizătii, înlocuirea racordurilor electrice, a stâlpilor și a lampadarelor ce asigură iluminatul, amplasarea de panouri electronice de informare a călătorilor). Piața Gării a fost refăcută cu pavele de trafic greu, în două nuanțe coloristice.


Clădirea gării Suceava a fost redeschisă publicului călător la 17 noiembrie 2006 în prezența mai multor oficialități: Constantin Dascălu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Constantin Axinia, directorul general al Companiei Naționale de Căi Ferate Române SA, Sorin Flutur, directorul Regionalei Căi Ferate Iași, Ion Lungu, primarul municipiului Suceava etc.
În prezent, pe peretele dinspre peron al gării se află o placă de marmură cu un text eronat: „Această gară a fost construită și dată în exploatare la 15 decembrie 1869 cu ocazia deschiderii liniei ferate Suceava-Roman, prima linie din Moldova. octombrie 1969”.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Sâm 22 Apr 2017 11:35:06    Titlul subiectului: 189754

Gara Burdujeni are un aspect monumental cu influențe baroce, din dorința autorităților române ca această gară de frontieră să nu fie mai prejos decât gara Ițcani (gara corespondentă de pe teritoriul Austro-Ungariei). Ea a fost construită după modelul gării din Fribourg (Elveția), într-o plastică arhitecturală ce amintește de eclectismul de școală franceză al vremii.

Clădirea este compusă dintr-un corp central (având în mijloc o sală de așteptare de dimensiuni monumentale, realizată în stil baroc, precum și holuri de acces) și două corpuri laterale cu două niveluri. Fațada clădirii a fost realizată în întregime din cărămidă roșie lustruită, furnizată de Fabrica de cărămizi Ciurea (din apropierea Iașului), care fusese construită în anul 1891 la inițiativa directorului general al Căilor Ferate Române, Gheorghe Duca. Clădirea impresionează și prin peronul acoperit, dar și prin feroneria lucrată artistic de meșterii timpului.

Sala principală a servit inițial ca sală de recepție și oficiu vamal. După Unirea Bucovinei cu România și până prin anii '50 ai secolului al XX-lea, aici se țineau balurile date de CFR și Primărie, cu ocazia diferitelor manifestări. În sala principală a gării, sculptorul Iftimie Bârleanu a realizat macheta din ipsos a statuii ecvestre a lui Ștefan cel Mare, care a fost ulterior turnată în bronz și amplasată în anul 1977 pe platoul Cetății de Scaun a Sucevei. Tradiția organizării balurilor în sala mare a gării a fost reluată după finalizarea lucrărilor de restaurare din anul 2006.



Statia CFR Suceava deserveste si alte unitati de exploadare feroviara: Revizia vagoane calatori, Revizia vagoane Marfa, Sectia Linii L5 Suceava, Sectia CT (Centralizare-Telecomenzi) Suceava, Magaziile SNTFC-CFR-Marfa, Terminal transcontainere.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Sâm 22 Apr 2017 11:39:45    Titlul subiectului: 189755

- Statia Suceava Vest

Stația CFR Suceava Vest a fost construită în anul 1960, pentru trenurile ce urmau să treacă pe linia de cale ferată Ițcani-Păltinoasa (inaugurată la data de 23 august 1964).

Gara Suceava Vest a fost amplasată pe un rambleu de 4-6 metri înălțime, situată într-o zonă mlăștinoasă. Clădirea gării este fundată pe piloți din lemn, ultimii piloți de acest fel utilizați în construcțiile feroviare cu caracter definitiv.



-Triajul CFR Suceava

A fost inaugurat in anul 1979, si are cca 19 linii.
A fost construit in principal pentru a deserve platforma industriala "Valea sucevii". Ca urmare a disparitiei multora din unitatile industriale de pe aceasta platforma dupa 2000, activitatea de manevra si prelucrare a vagoanelor de Marfa din triajul Suceava se reduce drastic.



-Agentia de voiaj CFR Suceava (situate pe strada Nicolae Balcescu, nr.8, in zona central a orasului).
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 09:06:29    Titlul subiectului: 189779

B. Transport urban in comun

Tinand cont de configuratia municipiului Suceava (cu distante mari intre cartierele Burdujeni/Itcani si zona centrala si cartierele George Enescu/Zamca/Arini), tinand cont de faptul ca troleibuzul este un mijloc de transport modern, economic, silentios si nepoluant, consider ca troleibuzul se preteaza foarte bine ca mijloc de transport urban in comun pentru municipiul Suceava!


Reteaua de troleibuze din Suceava ar trebui reconstruita, in configuratia sa care exista la nivelul anului 1996 (si eventual realizate si alte completari, fata de 1996), dar cu elemente tehnice moderne.


Ca si solutii tehnice, ar trebui utilizate urmatoarele solutii tehnice de ultima generatie pentru reconstructia retelei de troleibuze din Suceava: Stalpi noi (preferabil din metal), console mai lungi, astfel incat reteaua sa poata fi pozitionata deasupra benzii de langa axul drumului, sistem de prindere a firului de contact tip Kummler-Matter (care realizeaza o prindere elastica a firelor de contact, permitand astfel o deplasare mai rapida a troleibuzelor), fire de contact, separatoare, macaze electrice noi, cabluri de alimentare noi, din cupru, in montaj ingropat (de la statia de redresare pana la stalpi), statie (sau statii) de redresare noi, dotata/dotate cu ultimile tehnologii in materie, construit un garaj complet nou pentru troleibuze (dotat cu toate utilajele si aparatura electronica, necesara pentru verificarea/testarea/reparatia/intretinerea unor troleibuze noi), angajati un numar suficient de specialisti (ingineri electronisti, electricieni, etc) pentru exploadarea si intretinerea in conditii optime a unor troleibuze noi si abia dupa îndeplinirea acestor conditii, achizitionate un numar de 50 troleibuze artuculate noi, produse de o firma consacrata, intr-o tara membra a UE (50 de troleibuze articulate noi sunt suficiente pentru a deservi, cu o frecventa buna, liniile de troleibuz care existau in 1996 in Suceava).
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 09:41:54    Titlul subiectului: 189780

Ar fi necesara reconstructia a: 14,5 km retea pentru troleibuze, 5 capete de linii pentru troleibuze (Cinema Burdujeni, Gara Burdujeni/Suceava, Gara Itcani/Suceava Nord, Obcini si Rulmentul).

Aceasta retea ar urma sa fie deservita de un numar de 6 linii de troleibuze:

-2 Gara Burdujeni/Suceava- Obcini

-3 Gara Burdujeni/Suceava- Rulmentul

-4 Cinema Burdujeni- Obcini

-5 Gara Itcani/Suceava Nord- Obcini

-17 Cinema Burdujeni- Rulmentul

-28 Cinema Burdujeni- Gara Itcani/Suceava Nord


Reteaua de troleibuze din Suceava ar trebui sa fie reconstruita pe urmatoarele strazi:

-Calea Unirii (începând de la capatul de linie Cinema Burdujeni, situat la intersectia Caii Unirii cu strazile Gheorghe Doja si Cuza-Voda), Strada Ana Ipatescu, Strada Stefan cel Mare, Bdul. 1 Mai (pana la intersectia cu strada Universitatii cu cale dubla), apoi cu cale simpla pe strada Universitatii- Bdul. George Enescu, respectiv pe Bdul. 1 Mai- Calea Obcinilor, pana la capatul de linie Obcini (situat la intersectia Bdul. George Enescu/Calea Obcinilor/Bdul. Academician Vasile Grecu/Strada Leonard Mociulschi).

-Bdul. Academician Vasile Grecu, Strada Centurii (cale simpla), Strada Humorului (cale simpla), pana la capatul de linie Rulmentul.

-Strada Nicolae Iorga, strada Jean Bart, Strada Gheorghe Doja, Calea Burdujeni (pana la intersectia cu Calea Unirii). Cale simpla.

-Strada Traian Vuia, strada Cernauti, strada Garii (cale simpla), strada Aurel Vlaicu (cale simpla).


In acest fel, troleibuzele ar asigura o legatura rapida intre cartierele Burdujeni, Itcani, George Enescu si zona centrala a orasului.


De asemenea, pentru facilitarea deplasarii troleibuzelor, pe strazile cu mai multe benzi pe sens (de exemplul pe Calea Unirii) o banda ar trebui rezervata pentru mijloacele de transport urban in comun, si in special pentru troleibuze.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 10:27:54    Titlul subiectului: 189781

In privinta autobuzelor urbane, acestea ar trebui sa deserveasca numai zonele periferice (unde nu exista retea de troleibuze in 1996), si localitatile suburbane sau din apropierea municipiului Suceava.

Liniile de autobuze urbane ar trebui sa se suprapuna cat mai putin posibil peste cele de troleibuze.


Ca linii de autobuze urbane in Suceava ar trebui sa existe:


-Gara Itcani/Suceava Nord- Cartier Itcani- Cinema Burdujeni (pe strazile: Garii, Gheorghe Doja, Aleea Dumbravii, Fagului, Gheorghe Doja)


-Cinema Burdujeni- Burdujeni Sat (pe strazile: 22 Decembrie 1989, Vasile Parvan, Plevnei, Cuza-Voda)


-Gara Burdujeni/Suceava- Burdujeni Sat (pe strazile: Nicolae Iorga, Bazelor, Eroilor, strada Cuza-Voda, strada Plevnei)


-Gara Burdujeni/Suceava- Mereni- Plopeni- Salcea- Aeroport Suceava (pe strazile: Nicolae Iorga, Calea Unirii, Calea Burdujeni, strada Cuza-Voda, DN29, Strada Aeroportului).


-Gara Burdujeni/Suceava- Prelipca (pe strazile: Nicolae Iorga, Calea Unirii, Calea Burdujeni, strada Cuza-Voda, DN29, Strada Pacii).



-Cartier Itcani- Scheia- Rulmentul (pe strazile: Mitocului, Alexandru Ghica, Cernauti, apoi aceea strada care inainte de pasajul pe sub calea ferata face o curba spre dreapta, merge o portiune paralel cu calea ferata, trece peste paraul Scheia, si ajunge in suburbia Scheia, strada Humorului, strada Centurii)


-Amenajat un capat de autobuze urbane Centru (in zona intersectiei strazilor Ana Ipatescu cu Nicolae Balcescu), de unde sa plece si sa soseasca urmatoarele linii de autobuze urbane:


-Centru- CET Suceava (pe strazile: Ana Ipatescu, Calea Unirii, strada Energeticianului)

-Centru- Cetatea de scaun a Sucevei (pe strazile: Ana Ipatescu, Mitropoliei, Parcului)

-Centru- Cetatea Scheia (pe strazile: Nicolae Balcescu, Vasile Alecsandri, Petru Rares, Mircea Septelici, Mihail Sadoveanu).

-Centru- Lisaura

-Centru- Ipotesti- Tisauti

-Centru- Cartier Marasesti- Cartier George Enescu- cartier Obcini- suburbia Sfantu Ilie (pe strazile: Nicolae Balcescu, Mihai Eminescu, Marasti, Bdul. George Enescu, Calea Obcinilor, Bdul. 1 Decembrie 1918, Strada Bistritei, Bdul. Gavril Tudoras, Strada Victoriei, DC72, Oficiul postal Sfantu Ilie).

-Centru- Cartier Zamca- Casa Judeteana de Pensii (pe strazile: Nicolae Balcescu, Vasile Alecsandri, Armeneasca, I.G. Sbierea, Zamca, Ilie Ilascu)

-Centru- Suburbia Scheia- Mihoveni (pe strazile: Nicolae Balcescu, Mihai Eminescu, Marasti, Bdul. George Enescu, Bdul. Academician Vasile Grecu, Centurii, Primaria Scheia, Strada Mihoveni).





-Casa Judeteana de Pensii- Cartier Zamca- Cartier Areni (pe strazile: Ilie Ilascu, Zamca, Narciselor, Bdul. George Enescu, strada Marasesti, Bdul. 1 Mai- Universitati, strada Alexandru cel Bun, strada Samoil Isopescu).



In acest fel, linii de autobuze urbane s-ar suprapune cat mai putin posibil peste cele de troleibuze.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 10:54:45    Titlul subiectului: 189782

In Suceava, transportul urban in comun s-a efectuat cu troleibuze (in perioada 1986- aprilie 2006) si autobuze.


In prezent, transportul urban in comun in Suceava se efectuiaza cu:

-autobuze , pe 6 linii de autobuze urbane, acestea fiind: 2 Gara Burdujeni/Suceava- Cartier Obcini, 3 Gara Burdujeni/Suceava- Rulmentul, 4 Cinema Burdujeni- Cartier Obcini, 5 Gara Itcani/Suceava Nord- Cartier Obcini, 21 Burdujeni Sat- Rulmentul si 28 Cinema Burdujeni- Gara Itcani/Suceava Nord.

Aceste 6 linii sunt deservite cu un numar de 33 de autobuze urbane solo, achizitionate noi in anul 2006, de tipul IRISBUS-CITELIS.



-microbuze , pe 6 linii , acestea fiind: 5 Gara Itcani/Suceava Nord- Cartier Obcini, 17 Burdujeni Sat- Casa de Pensii, 18 Burdujeni Sat- Centru, 22 Burdujeni Sat- Centru, 28 Cinema Burdujeni- Gara Itcani/Suceava Nord, 30 Gostat Itcani- Cartier Obcini.

Aceste 6 linii sunt deservite cu un numar de 7 microbuze (doua de tipul Otokar-Centro fabricate in 2012 si 5 de tipul Karsan fabricate in 2015).


Transportul in comun urban in Suceava a fost efectuat de catre urmatoarele entitati: IGO Suceava (Intreprinderea de gospodarire oraseneasca, intre anii 1962- data aparitiei transportului urban in comun , cu autobuze, in Suceava- 1973), IJGCL Suceava (Intreprinderea Judeteana de Gospodarire Comunala si Locativa, intre anii 1973- 1979), IJTL Suceava (Intreprinderea Judeteana de transport local, intre anii 1979- 1990), RATUC Suceava (Regia Autonoma de Transport Urban de Calatori, intre anii 1991-1995), Agentia de transport local din cadrul RAUCL (intre anii 1995-1998), SC Transport Public si Servicii TPS (intre anii 1998- 2005).


Ca urmare a aparitiei concurentei neloiale reprezentate de microbuze, in toamna anului 2005, fosta TPS Suceava intra in faliment si se desfiinteaza.

Apoi, primaria si consiliul local Suceava infiinteaza o noua societate de transport urban in comun, denumita SC Transport Public Local SA Suceava, care preia transportul in comun urban din Suceava.

Adresa societatii este: Municipiul Suceava, strada Traian Vuia, nr. 5A, telefon 0330401442.

Aceste date au fost preluate de pe site-ul oficial al SC Transport Public Local SA Suceava.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 11:43:52    Titlul subiectului: 189783

C. Transport interurban auto

Autogara Suceava se afla in zona centrala a orasului, din pacate destul de departe de garile din Suceava.

Adresa autogarii Suceava este: strada Vasile Alecsandri, nr. 2, telefon 0230524340.

Apartine de firma Atlassib.



D. Transport aerian


Suceava are si un aeroport, care este situat in localitatea Salcea. Apartine de Consiliul Judetean Suceava.

Aeroportul Suceava a fost înființat în anul 1962. Principala companie aeriană din România, TAROM, a operat zboruri comerciale la Suceava din 1962 până în 2001, acestea fiind apoi reluate începând cu 2004. În perioada de pauză a TAROM-ului, zborurile au fost asigurate de compania privată Angel Airlines.

În anul 1963 pista este betonată și este construită o platformă de îmbarcare/debarcare pentru pasageri și marfă. Începând din martie 2005, aeroportul poartă denumirea Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare” Suceava, fiind deschis pentru prima dată în istoria sa traficului internațional.

Până la anul 2013 aeroportul nu a avut un trafic intens și un număr mare de pasageri procesați datorită infrastructurei sale destul de învechite. Traficul maxim al acestei perioade a fost înregistrat în anul 2010, când 34.437 de pasageri au folosit aeroportul de la Suceava.

În august 2013 au demarat lucrările de modernizare și extindere a aeroportului. Acestea presupuneau mărirea pistei, construirea unui nou turn de control și introducerea unui sistem de aterizare instrumentală. Pista veche era din beton și avea dimensiunile de 1.800 de metri lungime și 30 de metri lățime. Noua pista este asfaltată și este de 2.460 de metri lungime și 45 de metri lățime. Aeroportul a fost redeschis pe 25 octombrie 2015.

Începând din data 12 noiembrie 2015, compania națională TAROM a reluat cursele directe București – Suceava – București.

În anul 2016 au fost deschise următoarele curse: Antalya (charter sezonier) din 18 iunie 2016, Milano/Bergamo(Aeroportul Internațional Orio al Serio) din 3 august 2016 și Londra/Luton din 19 august 2016.

În anul 2017 au fost inaugurate următoarele curse: Treviso din 18 martie 2017, Bologna din 28 martie 2017 și Roma din 28 martie 2017.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 12:10:27    Titlul subiectului: 189784

4. Zone comerciale

In anul 1971 este inaugurat magazinul universal Bucovina, situat in centrul orasului.

Dupa 2000 au aparut mai multe supermarketuri si hipermarketuri in Suceava. Din pacate, multe din acestea au fost construite intr-o zona care trebuia rezervata exclusiv pentru industrie- si anume in zona fostei platforme industriale Valea Sucevii.

Printr-un proiect de sistematizare urbana, si un proiect urbanistic general, primaria Suceava ar trebui sa rezerve o zona- la periferia orasului- pentru constructia de unitati comerciale de tip supermarket, hipermarket si mall.

O astfel de zona ar fi (unde au aparut diverse magazine) cea situata de-a lungul strazii Traian Vuia (intre podul peste raul Suceava si pasajul pe sub calea ferata spre Statia suceava-Vest.




5. Zone verzi si de agrement in aer liber


Suceava dispune de mai multe astfel de zone, dar, in unele cartiere (de exemplul Burdujeni), atunci când s-au construit blocurile, acestea au fost construite cu spatii mult prea mici intre ele si cu relativ putine spatii verzi intre ele.


Zonele de agrement si spatiile verzi din Suceava mai importante sunt:


-Padurea Scheia, care separa cartierele Harbarie (Itcanii Vechi), Zamca si Gerge Enescu de suburbia Scheia.
Din pacate padurea Scheia nu este valorificata din punct de vedere turistic, aici neexistând amenajari pentru agrement.


-Padurea Cetatea de Scaun, situata in partea de est a orasului. Aici se afla si Cetatea de scaun a Sucevei.

Aici se afla si Parcul Sipote- Cetatea din Suceava. Acesta este un parc dendrologic amenajat în partea de sud-est a municipiului Suceava, în imediata vecinătate a Cetății de Scaun. El se află pe valea pâraielor Șipot și Cetății (pârâul Târgului sau Cacaina). Principalul monument din parc este Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, operă a sculptorului Iftimie Bârleanu, dezvelită în anul 1977.
Parcul Șipote-Cetate se întinde pe o suprafață de 7 hectare. El a fost amenajat între anii 1975-1977, când s-au trasat alei, peluze și rondouri de flori, s-au amenajat locuri pentru joaca copiilor, s-au construit terenuri sportive și o cabană-restaurant, s-au amplasat elemente decorative.
Parcul a fost împărțit în patru sectoare: vegetație de munte (1,95 hectare), vegetație de deal (2 hectare), vegetație de câmpie (1,35 hectare) și vegetație de luncă (1,70 hectare). S-a plantat circa 95% din suprafață cu aproape 7.000 de puieți. Printre speciile de arbori și arbuști plantate sunt de menționat următoarele: brad, tisă, molid, pin silvestru, plop alb, plop negru, ienupăr ornamental, salcâm japonez, fag, mesteacăn, nuc american, liliac etc.



-Parcul Central, situat intre Strada Ana Ipatescu, Strada Mitropoliei si Bdul. Stefan cel Mare.


-Parcul Trandafirilor, amplasat in zona centrala.
Parcul Trandafirilor constituie un spațiu verde localizat la Strada Ștefan cel Mare, în estul zonei centrale a Sucevei, la limita cu cartierul Areni, între Palatul de Justiție și clădirea Magazinului Universal „Bucovina”. Parcul are o formă triunghiulară, fiind mărginit de Strada Ștefan cel Mare la sud, Aleea Trandafirilor la nord-est și Palatul de Justiție la vest (motiv pentru care uneori este denumit Parcul Tribunalului).
Pe latura sudică a parcului, la Strada Ștefan cel Mare, sunt amplasate trei monumente: busturile lui Costache Negri (1812-1876), Mihail Kogălniceanu (1817-1891) și Alecu Russo (1819-1859), opere ale artistului Gheorghe Covalschi, dezvelite în anul 1973. Cele trei busturi sunt realizate din bronz, au înălțimea de 1,10 metri fiecare și sunt amplasate pe socluri de beton cu înălțimea de 2,05 metri. Datorită prezenței acestor trei monumente, Parcul Trandafirilor mai este cunoscut și ca Parcul Trei Bărboși, denumirea curentă folosită de localnici.
Grupul statuar „Familia Brâncoveanu”, operă a sculptoriței Ginete Sántha, a fost amplasat, în anul 1978, în partea central-nordică a parcului, în apropierea celor două ronduri concentrice. Din cauza poziționării, grupul statuar era aproape neobservat, motiv pentru care, în octombrie 2004, a fost mutat în spatele Palatului de Justiție, lângă Biserica Nașterea Maicii Domnului, a cărei construcție fusese finalizată cu puțin timp înainte.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 13:17:52    Titlul subiectului: 189785

6. Zone rezidentiale- cartiere de blocuri (sau cartiere mixte de blocuri si case)


Constructia masiva de locuinte tip bloc in Suceava incepe dupa anul 1960, ca urmare a politicii de industrializare si a cresterii semnificative a numarului de locuitori.


Aceste cartiere sunt:


A. Cartierul Burdujeni- blocuri.

Este cuprins intre: Strada Gheorghe Doja, Strada Cuza-Voda, Strada Eroilor, Strada Bazelor, Calea Unirii, Strada Locotenent Mircea Damaschin.

Cartierul este strabatut de Calea Unirii, Calea Burdujeni si Strada Amurgului.

Blocurile au fost construite pe locul unde înainte se afla Burdujeni-Târg, o parte dintre vechile case din zonă fiind demolate. Majoritarea locuitorilor de aici au lucrat până în anii '90 la întreprinderile de pe platforma industrală „Valea Sucevei”, situată în imediata vecinătate, motiv pentru care Burdujeni și-a căpătat titlul de „cartier muncitoresc”.

Cartierul Burdujeni a fost construit în trei etape, în deceniile al optulea și al nouălea din secolul trecut. În funcție de dispunere și de perioada în care au fost construite blocurile de locuințe, se împarte în:

-Zona Cuza Vodă I – construit până în anul 1974, pe partea stângă a magistralei rutiere Calea Unirii, la nord de fostul Abator Burdujeni. Este mărginit de Calea Unirii, Strada Gheorghe Doja și Strada Lt. Mircea Damaschin.

-Zona Cuza Vodă II – construit până în anul 1982, pe partea dreaptă a magistralei rutiere Calea Unirii, reprezintă cea mai populată zonă a Burdujeniului. Este mărginit de Calea Unirii, Calea Burdujeni, Strada Eroilor și linia ferată București–Suceava.

-Zona Cuza Vodă III – construit până în anul 1984, la nord de Calea Burdujeni, în zona fostului Cinematograf „Burdujeni”. Este mărginit de Calea Unirii, Calea Burdujeni și Strada Cuza Vodă.



B. Cartierul Zamca- blocuri

Cuprins intre padurea Scheia, Bdul. George Enescu, Strada Marasesti, Strada Zamca.

Este strabatut de strada Narciselor.



C. Cartierul Marasesti

Cuprins intre: Bdul. George Enescu, strada Marasesti, Bdul. 1 Mai si Strada Universitatii.

Aici se afla si patinoarul artificial Suceava.



D. Cartierul George Enescu

Cuprins intre: padurea Scheia, strada Universitatii, Bdul. 1 Mai, Calea Obcinilor.

Este strabatut de Bdul. George Enescu, Strada Scurta, Strada Zorilor.

In acest cartier se afla Universitatea Stefan cel Mare, Planetariu si observatorul astronomic (inaugurat in 1982, al treilea planetariu din țară în ordinea deschiderii și cel mai mare din țară în ceea ce privește capacitatea sălii și diametrul cupolei), Directia Silvica, Spitalul Judetean (cladirea construita in 1964) si cartodromul Suceava.

A fost construit în perioada anilor '70 ai secolului al XX-lea în jurul bulevardului cu același nume (principala axă rutieră care îl străbate).

Este zona cu cea mai mare densitate a populației din municipiul Suceava. Conține o parte dintre cele mai mari complexuri de locuințe ale orașului: „Belvedere”, „Șarpe”, „Curcubeul”, „Vapor”, „Mobila”, „Moto-Velo”, „Albina”.



E. Cartierul Obcini

Este cuprins intre: Strada Humorului (care face legatura cu suburbia Scheia), Calea Obcinilor, Bdul. 1 Decembrie 1918, Strada Victoriei.

Este strabatut de strada Leonard Mociuschi (care ar trebui prelungita si unita cu strada Victoriei), Strada Bistritei, Bdul. Corneliu Coposu si Bdul. Gavril Tudoras.

Obcini este un cartier în mare parte de blocuri, având și câteva zone de case (în special părțile limitrofe din nordul cartierului). Este cel mai nou cartier sucevean de blocuri dintre cele construite în perioada comunistă de urbanizare, fiind neterminat în momentul Revoluției din decembrie 1989. În imediata vecinătate a Obcinilor au fost construite după 2000 două centre comerciale: Metro și Galleria (care a funcționat în perioada 2009-2013).



F. Cartierul Areni

Este situat la sud de: Strada Ana Ipatescu, Strada Stefan cel Mare, Bdul. 1 Mai, Bdul. 1 Decembrie 1918.

Este strabatut de strada Alexandru cel Bun.

Cartierul a fost construit între anii 1960 și 1975, fiind o zonă preponderent cu blocuri, dar și cu suprafețe mari de spații verzi.

In acest cartier se gasesc si cateva institutii si obiective importante a orasului:

-Stadionul Areni (cea mai mare arenă sportivă a orașului, inaugurată în 1963 și extinsă în două etape: 1976-1977 (când s-au adăugat peluzele) și 1980-1982 (când s-a construit tribuna a doua). În 2002 stadionul a fost modernizat, în prezent având o capacitate de circa 12.000 de locuri),

-Sediul politiei,

-Sediul jandarmeriei,

-Sediul Inspectoratului Judetean pentru Situatii de Urgenta ISU Bucovina,

-Spitalul vechi,

-Statiunea de cercetari agricole,

-Primaria municipiului Suceava (din anul 2002 primaria Suceava isi muta sediul intr-o cladire construita in anii 1995-1996, cladire care a apartinut initial Bancii Agricole),

-Centrul Judetean de proiectare ( functioneaza intr-o cladire construita in anul 1983. Construcția se compune din patru corpuri, a căror legătură este asigurată atât pe verticală cât și pe orizontală. Clădirea adăpostește la demisol arhiva și biblioteca tehnică, iar la parter dispune de o sală cu funcțiuni multiple: avizări, expoziții, expuneri, conferințe etc. Clădirea este finisată la exterior cu praf de piatră, placaje din cărămidă Bratca, roșie, neglazurată),

De asemenea, în Areni există două parcuri: Vladimir Florea și Universității (unde este amplasată o statuie realizată de sculptorul Ion Jalea).



G. Locatii propuse pentru viitoare dezvoltari imobiliare


Acestea ar trebui realizate in apropierea actualelor cartiere de blocuri, pe spatii libere, si sub nici o forma in zone cu cladiri istorice, de valoare arhitecturala si istorica.

Pentru viitoare dezvoltari imobiliare, se pot aveea in vedere urmatoarele zone:


-In partea de nord-vest a cartierului Obcini, pana in zona statiei CFR Suceava Vest


-Intre strada Eroilor, strada Cuza-Voda si calea ferata (in zona cartierului
Laniste)


-In zona cuprinsa intre strada Jean Bart, strada Gheorghe Doja, Strada locotenent Mircea Damaschin, Calea Unirii, strada Nicolae Iorga (prin relocarea fostelor unitati industriale existente in interiorul acestui perimetru- Tipografia Lidana si fostul ICIL).

In zona Aleea Privighetorilor- Strada Putna s-au construit blocuri ANL.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 14:00:14    Titlul subiectului: 189786

7. Zone rezidentiale- cartiere de case


A. Cartierul Burdujeni-sat

Este situat la nord de strada Capitan Grigore Andrei si de strada Cuza-Voda.

Este strabatut de strada 22 DEcembrie, strada Plevnei si strada Vasile Parvan.

Ca si lucrari de sistematizare urbana, ar trebui creata o legatura directa intre strada Capitan Grigore Andrei si strada Cuza-Voda.

Reprezintă zona veche a fostei localități Burdujeni și se întinde pe o zonă deluroasă.

În partea sudică a cartierului Burdujeni-Sat se află Mănăstirea Teodoreni ce datează din anul 1597 și în jurul căreia a apărut inițial satul Burdujeni. Un alt lăcaș de cult vechi este Biserica Sfânta Treime, ctitorie ortodoxă din 1851, poziționată în centrul actualului cartier. Burdujeni-Sat constituie cea mai rurală zonă a municipiului Suceava, principala îndeletnicire a unei bune părți dintre locuitori fiind agricultura.




B. Cartierul Burdujeni- case

Este cuprins intre strada Gheorghe Doja, strada 22 Decembrie, strada Capitan Grigore Andrei.

Este strabatut de Aleea Dumbravii si strada Fagului (in aceasta zona existau doua unitati economice- Conlemn si Avicola).

De asemenea, case mai sunt si intre blocurile ANL de pe strada Putna, strada Nicolae Iorga si strada Gheorghe Doja.

Ca si lucrari de sistematizare urbana, strada Nicolae Iorga ar trebui prelungita din zona revizie vagoane calatori Suceava (unde acum aceasta strada se infunda), paralel cu calea ferata, si unita cu strada Gheorghe Doja.




C. Cartierul Itcani

Se intinde la nord de raul Suceava.

Este strabatut de strada Cernauti, strada Garii, strada Depoului, strada Grigore Alexandru Ghica, strada Gheorghe Doja si strada Mitocului.

Este un cartier de case care s-a dezvoltat pe malul stâng al râului Suceava, la vest de Burdujeni (aflat la o distanță de aproximativ 3 km). Legătura dintre Ițcani și centrul orașului se realizează pe Strada Cernăuți (cu varianta Traian Vuia).

În perioada 1775-1918, ca urmare a anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, satul Ițcani a îndeplinit rolul de punct de frontieră austro-ungar, atât de cale ferată, cât și rutier.
În perioada interbelică, comuna Ițcani a purtat numele de comuna Aron Pumnul, având primărie proprie și administrație separată de cea a orașului Suceava.
După cel de-al Doilea Război Mondial, comuna Aron Pumnul a fost desființată, Ițcaniul fiind încorporat drept cartier în cadrul municipiului Suceava.
În perioada regimului comunist, în Ițcani nu au avut loc demolări majore în vederea construirii de blocuri și unități industriale, așa cum s-a întamplat în alte zone ale Sucevei (precum Burdujeni).

Actualul cartier mai poartă numele de Ițcanii Noi, pentru a fi diferențiat de Ițcanii Vechi (Hărbărie), situat de cealaltă parte a râului Suceava. În Ițcani se află Gara Ițcani (Suceava Nord), clădire monument istoric (1871) și a doua gară a Sucevei ca importanță (după cea din Burdujeni). În apropiere se află Parcul Gării Ițcani, depoul, câteva clădiri vechi (fostele sedii ale primăriei, poliției și școlii din Ițcani), Biserica romano-catolică Sfânta Elisabeta și Biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. La ieșirea din Ițcani către Siret se află Biserica Sfinții Apostoli, fost lăcaș de cult luteran.

Tot in acest cartier se afla si o fabrica de incaltaminte.

O proporție semnificativă a locuitorilor este de origine poloneză, iar în trecut au trăit aici mulți germani și evrei.



D. Cartierul Itcanii Vechi ( Harbarie)

Este cuprins intre strada Traian Vuia, Calea Unirii, Zona centrala (limitata la nord aproximativ de strada Petru Rares), Cartierul Zamca (limita dintre cartierele Harbarie si Zamca ar fi aproximativ strada Mihail Kogalniceanu) , padurea Scheia.

Este strabatut de strada Cernauti, Strada Mircea Septelici- Strada Nicolae Labis (acestea asigura legatura strazii Marasesti cu strada Traian Vuia), Strada Stefan Stefurea (care asigura legatura strazii Vasle Alecsandri cu strada Cernauti).

Este un cartier cu case în majoritate vechi și reprezintă o prelungire a centrului orașului și a Zamcii către nord-est, în zonele de pantă. În ciuda faptului că au fost realizate lucrări de consolidare în mai multe rânduri, Hărbăria este în continuare o zonă cu alunecări de teren.

Zona Hărbăriei se mai numește Ițcanii Vechi. Aici se află a doua biserică ca vechime a orașului (după Mirăuți), Biserica Adormirea Maicii Domnului.

Hărbăria se întinde de-a lungul Străzii Cernăuți, veche arteră a orașului care face legătura cu Ițcani (Ițcanii Noi), și apoi se continuă cu șoseaua către Rădăuți și Siret.

Tot pe aici trece varianta rutieră ce leagă direct cartierul Zamca cu valea Sucevei, cunoscută sub numele de „Serpentine” și formată din străzile Mihail Kogălniceanu, Mircea Șeptilici și Nicolae Labiș.

Hărbăria se continuă către est cu o zonă numită Suhat, unde se găsește vechea uzină de apă a orașului (1912), astăzi monument istoric.



E. Cartierul Zamca-case

Este cuprins intre strada Zamca, padurea Scheia, cartierul Harbarie si strada Marasesti.

Ca si lucrari de sistematizare urbana, strada Zamca ar trebui prelungita (din zona manastirii Zamca) , prin padurea Scheia, pana in suburbia Scheia, in zona strazii Mihoveni. In acest fel, s-ar asigura o legatura mai directa intre zona centrala a orasului si suburbia Scheia, dar si cu drumul spre Mihoveni.

In acest cartier se afla Manastirea Zamca si Casa Judeteana de Pensii (la capatul strazii Ilie Ilascu).



F. Suburbia Scheia

Este cuprinsa intre calea ferata spre Vatra-Dornei (linia 502) si noua sosea de centura a municipiului Suceava.

Intre strada Humorului si calea ferata, s-a dezvoltat dupa 1960 platforma industriala Scheia/Suceava Vest.



G. Suburbia Sfantu Ilie

Este cuprinsa intre Strada Victoriei, strada Ion Irimescu, noua sosea de centura a municipiului Suceava.



H. Cartierul Tineretului

Este situat la nord de strada Cuza-Voda.



I. Cartierul Soarelui

Este cel mai vechi dintre noile cartiere de vile ale orașului și este poziționat în extremitatea sud-vestică a localității, lângă șoseaua Suceava–Fălticeni.


O zona unde se poate aveea in vedere dezvoltarea locuintelor tip case este cea cuprinsa intre strada Sofia Vicoveanca, strada Ion Irimescu si noua sosea de centura a municipiului Suceava.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 14:54:48    Titlul subiectului: 189787

8. Zone cu cladiri de valoarea istorica si arhitecturala, obiective turistice din Suceava


Zona centrala a municipiului Suceava este cuprinsa intre: Cartierul Harbarie (Itcanii Vechi)(limita dintre cartierul Harbarie si zona centrala ar fi aproximativ strada Petru Rares), Calea Unirii, Strada Ana Ipatescu, Strada Stefan cel Mare, strada Marasesti , legatura intre strada Marasesti si strada Petru Rares fiind asigurata de strada Mihail Kogalniceanu.


Zona centrala a orasului este strabatuta de cateva strazi mai importante, pe directia:


-Sud-nord:

-Strada Stefan cel Mare

-Strada Mihai Viteazul- Strada Vasile Alecsandri (care se continua cu strada Stefan Stefurea)


-Est-vest:

-Strada Petru Rares (care se continua cu strada Mihail Kogalniceanu, pana la ruinele cetatii Scheia)

-Strada Curtea Domneasca, strada Armeneasca, strada Zamca, care se termina la Manastirea Zamca.

-Strada Nicolae Balcescu, Strada Mihai Eminescu, strada Marasti, care se continuua cu Bdul. George Enescu.



Desi si in zona centrala a orasului s-au facut demolari dupa 1960, totusi, in suceava au mai ramas multe cladiri istorice, de patrimoniu, cu valoare arhitecturala, si multe obiective turistice.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 15:12:04    Titlul subiectului: 189789

Obiectivele turistice din Suceava sunt (lista nu este neaparat una completa, iar daca din grseala am omis vreun astfel de obiectiv imi cer scuze):


A. Cetatea de Scaun din Suceava

Este cu siguranta cel mai important obiectiv turistic din municipiul Suceava.

În anul 1388, voievodul Petru I Mușat (1375-1391) a mutat capitala Principatului Moldovei din orașul Siret în orașul Suceava. Voievodul era căsătorit cu sora regelui Poloniei, Vladislav II Iagello (1386-1434).

Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea') este menționată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru I, în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția. Documentul se încheie cu textul "... Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388". Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395.

Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru I Mușat. Cercetările arheologice au determinat faptul că aici a existat un pâlc de pădure care a fost defrișat prin incendiere în vederea ridicării construcției.
Datarea construcții se datorează și descoperirii câtorva zeci de monede de argint (toate emise de monetăria voievodului Petru I Mușatinul) în cel mai vechi nivel al cetății.

Petru I Mușat a construit în Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est și de vest aveau 40 m, iar cele de sud și de nord 36 m). În exterior, la fiecare colț al cetății, dar și pe mijlocul fiecărei laturi, erau dispuse turnuri pătrate de apărare (bastioane) cu latura de 4 m.

Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, fiind construite din piatră nefasonată, între pietre aflându-se umplutură de piatră legată cu mortar, în care s-a mai pus piatră și cărămidă sfărâmată. Au mai fost întrebuințate în masa de zidărie și bârne din lemn de stejar pentru a evita fisurarea zidurilor în urma tasării.

Pe latura de est, la o distanță de aproximativ 4 metri de ziduri, a fost săpat un șanț de apărare cu o adâncime variabilă, în jur de 10 metri.

În castel se intra printr-o poartă semicirculară (cu raza de 1,5 m) aflată pe latura de sud. Castelul avea în mijloc o curte interioară largă. În interiorul cetății, pe latura de est, se afla camera de gardă. De-a lungul zidurilor erau săpate pivnițe boltite ample, deasupra cărora se înșirau mai multe încăperi: camera domnitorului, camera doamnei, baia domnească, depozitul de alimente, un paraclis și o închisoare.

Pentru a proteja intrarea în cetate de pericolul atacării cetății cu mijloace de artilerie, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dezvoltat sistemul de apărare a cetății. El a construit în partea de sud un zid paralel cu zidul cetății, cu scopul de a proteja intrarea în cetate. De asemenea, a pavat curtea interioară și căile de acces spre cetate.


Voievodul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea unui inel.

În construirea zidului de incintă, pot fi distinse două etape. În prima etapă, anterioară anului 1476, a fost construit, la aproximativ 20–25 m de zidul fortului mușatin, un zid de incintă cu o lățime de 1,5 m, întărit cu trei turnuri pătrate (pe colțurile de nord-vest, sud-vest și sud-est), care înconjurau laturile de vest, sud și est ale primei fortificații; latura de nord se afla pe un pinten de deal, iar zidurile de pe această latură erau deja pe marginea dealului. Zidul de incintă avea înălțimea de 15 m față de fundul șanțului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri (goluri de tragere) plasate în partea inferioară.

Un zid lega bastionul din sud-vest a fortului mușatin cu bastionul din colțul de sud-vest a zidului de incintă construit de Ștefan cel Mare. Pentru a evita prăbușirea peretelui șanțului de apărare de pe latura de est, a fost construită o contraescarpă (un zid de piatră, cu rol de sprijin).

În vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oștile turcești, conduse de sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariată. După cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz, oștenii aflați în cetate, conduși de hatmanul Șendrea, s-au apărat eroic, iar oștile otomane au fost nevoite să se retragă. Acest asediu a demonstrat vulnerabilitatea zidurilor de incintă și a turnurilor pătrate în fața tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier.

Ca urmare a celor constatate, începe a doua etapă de construcție a cetății din timpul lui Ștefan cel Mare. Pentru a întări și mai mult cetatea, domnitorul a dispus adăugarea la primul zid de incintă a unui al doilea zid, cu grosimea de 2 metri, care s-a unit pe latura de nord cu zidul fortificației lui Petru Mușat. Noul zid de incintă cu o grosime apreciabilă (de cel puțin 3,5 m) a fost prevăzut cu șapte bastioane semicirculare: câte unul pe laturile de nord-vest, sud-vest, sud, sud-est și nord-est și două pe latura de est. Cele trei bastioane pătrate din prima etapă au fost menținute fiind dublate cu ziduri semicirculare.

În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de lucrările de refacere întreprinse după asediul din 1476. Fragmente din pisanie au fost găsite cu prilejul lucrărilor de restaurare din anul 1971.

Șanțul de apărare a fost mult lărgit, fiind extins și pe laturile de sud și vest , cea de nord aflându-se pe un pinten de deal după cum am spus mai înainte. Acest fapt nu a permis umplerea cu apă a șanțului de apărare, ea putându-se scurge pe latura de nord.

Intrarea în cetate a fost mutată pe latura de nord-est, unde a fost construit peste șanțul săpat cu aproape un secol în urmă un pod cu o parte fixă și una mobilă, suspendat pe doi piloni. Odată trecut podul, vizitatorii nepoftiți dădeau de o capcană unde puteau să-și piardă viața. După capcană, au fost construite două camere de gardă de o parte și de alta a intrării.

De asemenea, în interiorul cetății, tot în perioada lui Ștefan cel Mare, au fost dezvoltate și construcțiile cu parter și etaj datând din epoca anterioară. Pe latura de est a fortului care avea trei etaje se aflau încăperile destinate voievodului și familiei sale, atunci când locuiau în cetate. Pardoseala încăperilor era din cărămizi smălțuite, iar pereții și sobele au fost îmbrăcate în teracotă.

Pe latura de est, în dreptul bastionului, a fost construită o încăpere destinată a fi pulberărie (depozit de praf de pușcă). Pe platou, la 1 km distanță de cetate, au fost construite întărituri pentru apărare, constând din gropi și șanțuri mari care au fost nivelate în timp.

Cetatea a fost asediată din nou în anul 1485 de armatele otomane, apoi în perioada 26 septembrie - 19 octombrie 1497 de oștile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Nici unul dintre atacuri nu a reușit să ducă la predarea cetății.

În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători domnești). La începutul domniei lui Ștefan, sunt menționați pârcălabii Iliaș și Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pârcălabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. În timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, urmat în funcție de Luca Arbore.


Urmașii lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea (1504-1517) și Ștefăniță Vodă (1517-1527) au efectuat unele lucrări de mică amploare de refacere a cetății, la zidul de incintă și în interiorul fortului.


În anul 1538, oastea otomană (cu 150.000-200.000 soldați, după unele izvoare) condusă de însuși sultanul Soliman Magnificul năvălește în Moldova cu gândul să o ocupe. În același timp, tătarii din Crimeea atacă hotarul de est, în timp ce oștile Țării Românești și Ungariei atacă dinspre vest. În drumul spre Suceava, otomanii beneficiază de sprijinul unor boieri moldoveni, nemulțumiți de politica autoritară a domnnitorului Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Întruniți la Curtea domnească din Bădeuți, boierii trădători, în frunte cu hatmanul Mihu și cu logofătul Gavril Trotușan (ctitorul Bisericii "Duminica Tuturor Sfinților" din Părhăuți - 1522), decid să predea Cetatea Sucevei sultanului.


Petru Rareș fuge în Transilvania, în Cetatea Ciceu, care îi aparținea ca feudă, iar la 14 septembrie 1538 Soliman Magnificul intră în cetate cu mare alai și fără a întâmpina rezistență. Sultanul numește ca domn pe Ștefan Lăcustă (1538-1540), un nepot al lui Ștefan cel Mare și timp de câteva zile, turcii și tătarii jefuiesc crunt Moldova. După cum menționează cronicarul Macarie în letopisețul său: "Oastea barbarilor purta război crunt cu Moldovlahia, prădând casele și înveselindu-se cu prăzi. Atunci și preafrumoasa cetate a Sucevei s-a supus turcilor și ca o mireasă împodobită, ca o roabă au rușinat-o... Turcii au pus mâna pe bogățiile domnilor și pe râuri de averi. De acolo s-a întors ca mare învingător, acel trufaș stăpânitor al turcilor și s-a dus la cetatea împărătească, lăsând ca stăpân al domniei pe un oarecare Ștefan".

În anul 1540, boierii moldoveni îl asasinează pe Ștefan Lăcustă într-un foișor din cetate, în timp ce acesta dormea. Domnitorul Despot Vodă (1561-1563) își stabilește și el reședința la Suceava. Cetatea este asediată din nou în anul 1563, timp de trei luni, de către hatmanul Ștefan Tomșa, iar mercenarii unguri care o apărau predau cetatea oștii lui Tomșa. Asediul din 1563 a provocat distrugeri grave cetății.


La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. El este obligat să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Cu excepția Hotinului, el incendiază toate cetățile. După cum povestește cronicarul Grigore Ureche, "făcând pre cuvântul împăratului, au umplut cetățile cu lemne și le-au aprins de au ars și s-au risipit".


La sfârșitul secolului al XVI-lea, Cetatea Sucevei devine reședința domnitorilor Aron Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și Ieremia Movilă (1595-1606), care s-au ridicat la luptă împotriva Imperiului Otoman. În anul 1596, zidurile vechii cetăți sunt fortificate de Ieremia Movilă, după cum atestă un fragment de cărămidă descoperită în cetate și inscripționată.


În mai 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în Moldova. După ce armatele sale trec apa Trotușului la 4 mai 1600 și ocupă Bacăul la 10 mai, oștile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile și se predau fără luptă. Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul pârcălab al cetății. La 29 mai 1600, el a jurat credință, în calitate de pârcălab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană.


Oștile poloneze și cazace conduse de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski și având un efectiv de circa 24.000 de oșteni trec Nistrul la 4 septembrie 1600, iar la 6 septembrie se află în fața Cetății Suceava. Garnizoana lăsată aici de Mihai Viteazul după plecarea sa la Alba Iulia nu reușește să țină piept forțelor inamice, iar Ieremia Movilă era reînscăunat ca domn al Moldovei.


Domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) întreprinde lucrări de restaurare a Cetății Suceava. În timpul său, sunt refăcute zidurile din cărămidă, este înconjurată curtea interioară de o loggia susținută de pilaștri de cărămidă, sunt reamenajate pivnițele de pe latura de vest, iar sobele din cetate sunt placate cu plăci de Iznik și cahle pentru sobe de influență lituaniană. Pe latura sudică este construită o încăpere pentru îmbăierea domnitorului și se amenajează o închisoare în turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului mușatin.

În anul 1653, cetatea este apărată de cazacii lui Timuș Hmelnițki, ginerele lui Vasile Lupu, în timpul luptelor pentru tron dintre oștile domnitorului Vasile Lupu și cele ale logofătului Gheorghe Ștefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea suferă grave avarii, iar hatmanul cazac este rănit grav și moare sub zidurile cetății la 15 septembrie 1653.

Eustratie Dabija (1661-1665) dispune instalarea în Cetatea Sucevei a unei monetării, care funcționează între anii 1662 și 1668 și unde se emit ultimele monede moldovenești (bani mărunți de aramă, denumiți "șalăi").


În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul voievodului Ștefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674). După șase luni de luptă, oștile turcești reușesc să-i alunge pe polonezi și îi poruncesc domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, "trimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alții boiari. Și atunce, eșind nemțâi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, și cu acel agă ș-au spart săcreile și lădzile unora și altora, care au fostu pusă acolo, și multe lucruri scumpe și odoară au luatu, de s-au înplut de avere. Iară mai pe urmă i-au rămas ficiorul de murie de foame, a lui Panaitachie. Dece atunce au strâcat cetatea Sucevei ș-a Neamțului ș-a Hotinului".

La rândul său, cronicarul Nicolae Costin precizează că: "... și punând lagum (praf de pușcă), sub zidurile cetăților le-au arungat din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputând-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne și cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Și astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbințelei de tot mari s-a risipit cetatea".


În anul 1684, la sfârșitul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672, 1678-1683), întreaga latură de nord a cetății s-a prăbușit în urma unui puternic cutremur, printre care "“… și turnul cel mare din cetate Sucevei, ce-i dzice turnul Nebuisăi”.


Cei care au trecut prin preajma cetății în următoarele secole au constatat faptul că din aceasta nu mai rămăseseră decât niște ruine. La sfârșitul secolului al XVII-lea, trupele polone de sub comanda regelui Ioan III Sobieski (1674-1696) au ocupat Suceava, stabilindu-și cartierul general la Mănăstirea Zamca în timpul campaniei antiturcești din anii 1690-1691. El a fortificat Zamca, transformând-o într-o adevărată cetate.

În anul 1700, aflat în trecere spre Istanbul, solul polonez Rafael Leszczynski consemnează în însemnările sale că în Suceava se mai păstrau doar ruinele Palatului Domnesc.

Timp de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se și mai mult.


Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetății Sucevei, intitulată "Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", București, 1913) - 170 pagini+12 planșe anexate, 113 ilustrații în text.


În anul 1951, la inițiativa Academiei Române, a fost organizat primul șantier școală de arheologie medievală din România, sub conducerea profesorului Ion Nestor de la Facultatea de Istorie din București, cercetări arheologice care au condus la stabilirea etapelor de edificare ale Cetății de Scaun.

În perioada 1961-1970 s-au întreprins ample lucrări de protejare, consolidare și restaurare parțială a cetății. A fost conservat paraclisul refăcut de Ștefan cel Mare, s-au înălțat cu câțiva metri unele ziduri ale fortului mușatin, cât și zidurile de incintă. Cetatea rămâne însă fără zidurile de pe latura de nord, care se prăbușiseră în urma cutremurului din anul 1684. În încăperea pulberăriei s-a intenționat amenajarea unui muzeu al cetății.

Pentru a conserva zidurile cetății și a împiedica prăbușirea lor, au fost înălțate zidurile cu câțiva metri. Pentru delimitarea zidurilor vechilor ruine de cele înălțate de restauratori a fost trasată o dungă albă, ce șerpuiește în exteriorul zidurilor.

În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, s-au finanțat din bugetul statului unele lucrări de restaurare parțială a cetății, fiind aplicată pe zidul fortului, în apropierea intrării, o placă memorială din marmură. Lucrările efectuate au vizat acoperirea pivniței cu o placă din beton, consolidarea arcadelor interioare, restaurarea podului de acces în cetate etc.

Începând din anul 2005, în cetate sunt găzduite expoziții temporare de pictură sau expoziții cu figuri de ceară pe teme diverse.




Cetatea de Scaun a Sucevei este formată din mai multe elemente componente. Între cetate și restul platoului se află un șanț de apărare, ale cărui pereți dinspre platou de pe latura de est au fost consolidate cu o contraescarpă. O astfel de construcție a existat și pe latura de sud, dar s-a prăbușit. Pe latura de vest și pe cea de sud-vest a fost construit un val de apărare artificial.

În cetate se pătrundea printr-un pod de acces cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit în doi piloni înalți din piatră. Partea mobilă se putea ridica în caz de primejdie, dar odată trecut de ea exista o capcană în care puteau cădea vizitatorii nepoftiți. Trecut și de partea fixă a podului, se ajunge în curtea interioară a cetății. De acolo pentru a intra în clădirea fortului se trecea printr-un sistem de trei porți, apărate de soldați ce stăteau în camere de gardă, special amenajate.

Fortul mușatin are un plan dreptunghiular, având laturile de nord și sud de 36 m și laturile de est și vest de circa 40 m, cu ziduri groase de circa 1,50 m, întărite din loc în loc cu turnuri de apărare, de formă pătrată.

În mijlocul fortului se afla o curte interioară largă, înconjurată de încăperi cu diferite întrebuințări:

-pe latura de est, care avea trei etaje, se aflau apartamentele domnești (ale voievodului și ale familiei sale, când locuiau în cetate), un depozit de alimente și un paraclis. Ferestrele încăperilor domnești aveau dimensiuni mai mari, având ancadramente sculptate în piatră. În paraclis se pătrundea din curtea interioară prin intermediul unei scări de piatră în spirală. Pereții paraclisului erau acoperiți cu pictură în frescă. În dreptul intrării de pe latura de nord-est, în zona porților, se aflau o cameră pentru corpul de gardă, care păzea intrările.


-pe latura de vest se afla la subsol o pivniță întinsă, sub formă de hală, în care se pătrundea din curtea interioară printr-o scară care cobora. Pivnița era împărțită în două nave prin stâlpi masivi, dreptunghiulari, legați, pe de o parte, între ei prin arcuri semicirculare formate din bolțari, iar pe de altă parte, prin arcuri corespunzătoare, transversale, cu pereții laterali. La parter exista o sală de mari dimensiuni, în care se întrunea Sfatul Domnesc. Sala avea console în stil gotic, console în stilul Renașterii, chei de boltă dintre care una cu stema Moldovei (capul de bour cu o stea cu cinci raze între coarne, încadrat în dreapta de o rozetă cu cinci petale și la stânga de o semilună).

-pe latura de sud se aflau baia domnească și o închisoare în turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului mușatin. Inițial, intrarea se făcea pe latura de sud, printr-o poartă încununată de un arc semicircular.

-pe latura de nord nu existau încăperi, aici aflându-se doar zidul de incintă și zidul fortului cu bastioane pătrate.

Restul încăperilor din cetate era destinat soldaților, cetatea având rol de apărare, ea nefiind locuită de domnitor, familia sa și de sfetnici apropiați decât în caz de pericol, în restul timpului fiind folosită Curtea domnească din oraș.

Încăperile din cetate aveau sobe din teracotă smălțuită, decorate cu motive geometrice, steme ale Moldovei, animale fantastice sau personaje mitologice. În exterior, pereții erau decorați cu șiruri de discuri și butoni ornamentali.


Ștefan cel Mare a adăugat în exteriorul zidului fortului mușatin, dar lipite de zid, două camere de gardă în dreptul intrării de pe latura de nord-est, iar Eustratie Dabija a construit la mijlocul secolului al XVII-lea o monetărie pe latura de est, dar zidurile acesteia s-au prăbușit.


În exteriorul fortului se află zidurile de incintă construite în două etape, identificabile ușor, un zid din vremea lui Alexandru cel Bun paralel cu latura de sud și un zid din vremea lui Ștefan cel Mare perpendicular pe turnul pătrat de pe latura de sud-vest. Zidurile de incintă au șapte bastioane semirculare, trei dintre ele având pereții interiori de formă pătrată. Pe latura de est a zidurilor s-a construit depozitul de praf de pușcă, iar pe latura de sud s-a amenajat un loc de execuție.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 15:18:35    Titlul subiectului: 189790

B. Cetatea Scheia


Existența Cetății Șcheia nu a fost pomenită în nici un letopiseț sau alt document scris, doar tradiția orală fiind cea care a transmis peste veacuri informația că a existat pe latura de vest a orașului Suceava o cetate care ar data din vremea lui Ștefan cel Mare. Mult timp s-a crezut că este vorba de o legendă, tradiția neprecizând unde s-ar afla această cetate.

Cercetările arheologice efectuate aici au confirmat tradiția orală, fiind descoperite ruinele unei cetăți mai vechi, construite într-o zonă greu accesibilă pe botul unui deal care domină valea râului Suceava și a pârăului Șcheia. Motivele alegerii acestei zone erau de ordin strategic, de aici putând fi supravegheate drumurile dinspre nord și vest (adică dinspre Polonia și Ungaria).

Cetatea Șcheia a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391), în aceeași perioadă cu Cetatea de Scaun a Sucevei. A fost considerată cea mai veche cetate de piatră din epoca feudală, cunoscută până acum în Moldova , fiind anterioară Cetății de Scaun.

Orașul Suceava, care devenise capitală a Principatului Moldovei în anul 1388, dispunea de o curte domnească în centrul orașului și de două cetăți: una în partea de est (Cetatea de Scaun) și alta în partea de vest (Cetatea Șcheia). Cetățile aveau rolul de a proteja capitala, constituindu-se într-un stâlp de apărare a independenței noului stat moldovenesc.

Construcția cetății a fost finalizată, acest lucru fiind demonstrat de existența unor accesorii cum sunt șanțul și valul de apărare, care se construiau după finalizarea fortificațiilor . Totuși există și unii cercetători care susțin că ar fi fost abandonată încă din cursul construcției, datorită instabilității solului și a unor greșeli tactice în alegerea terenului.

Existența Cetății Șcheia a fost scurtă, ea fiind demantelată (demolată rapid și organizat) intenționat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Nu se cunosc cauzele demantelării, istoricii propunând mai multe ipoteze:

-alunecările de teren datorate instabilității solului amenințau să ducă la prăbușirea pintenului de deal cu tot cu cetate. În această ipoteză, au fost dărâmate zidurile, fiind scoasă piatra pentru a fi utilizată la alte construcții.
Alexandru cel Bun a renunțat la cetatea care supraveghea drumurile dinspre Polonia în contextul noilor relații de vasalitate a Principatului Moldovei față de Regatul Poloniei. Domnitorul recunoscuse suzeranitatea lui Vladislav Jagello, făgăduindu-i acestuia sfat și ajutor împotriva oricărui dușman. Prin urmare, regele Poloniei ar fi putut fi cel care i-a impus domnitorului dărâmarea cetății.

Primele cercetări arheologice efectuate la ruinele Cetății Șcheia datează din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea și i se datorează arhitectului austriac Karl A. Romstorfer (cel care a făcut și primele săpături arheologice la Cetatea de Scaun a Sucevei), acesta lăsând câteva note în care expunea unele observații, remarcând „aceste urme de zidărie veche de piatră, care, fără îndoială, provin de la un turn pătrat, din care latura de vest s-a surpat cu totul sau a fost dărâmată, din laturile de nord și de sud a rămas o bună parte, iar din latura de est se află numai rămășițe de fundații”. El observă unele similitudini ale materialelor de construcții folosite la cele două cetăți, presupunând că ar proveni din aceeași epocă: „felul de construcție și mai ales mortarul făcut cu făină de cărămidă, care s-a folosit la mai multe părți ale Cetății Suceava, construită mai târziu, ne-ar îndreptăți să admitem aceasta”.

În perioada 1952-1956, un colectiv de arheologi a efectuat cinci campanii de săpături și au decopertat ruinele. Ei au publicat rezultatele cercetărilor în monografia arheologică „Cetatea Șcheia”, lucrare care a apărut în anul 1960, sub egida Institutului de Arheologie al Academiei RPR, avându-i ca autori pe Gh. Diaconu și Nicolae Constantinescu.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1445 din 28 noiembrie 2007, perimetrele pe care se află siturile arheologice Câmpul Șanțurilor - Cetatea de Scaun (cu o suprafață de 12.000 mp) și ruinele Cetății Șcheia (48.000 mp) au fost trecute din administrarea Ministerului Culturii și Cultelor (MCC) în cea a Complexului Muzeal Bucovina (CMB) Suceava. Directorul general al Complexului Muzeal Suceava, Constantin-Emil Ursu, a afirmat că a propus amenajarea unui parc de promenadă în care să fie cuprins și obiectivul istoric al Cetății Șcheia.

Astăzi din întreaga cetate nu se mai văd decât niște ruine, părți din zidurile de pe laturile de nord-vest și sud-est.


Cercetările arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea au scos la iveală faptul că Cetatea Șcheia avea forma unui romb, cu laturile aproape paralele și egale, având lungimea interioară de 36 m. Suprafața cetății era de 1.450 m², din care 1.300 m² suprafața incintei, fără cea a turnurilor, iar perimetrul interior este de circa 260 m.

Zidurile și turnurile Cetății Șcheia au fost construite din bolovani de carieră nefasonați, cu mărimi de 40–50 cm. Bolovanii erau legați între ei cu mortar de var, nisip și cărămidă pisată, realizată în cuptoarele de ars piatră de var de la Șcheia.

Cetatea avea la colțuri patru turnuri exterioare de formă rectangulară, care erau legate între ele prin niște curtine masive cu o grosime de 2,5–3 m. Zidul de pe latura de est era întărit de trei contraforturi foarte puternice.

Dintre cele patru turnuri s-a mai păstrat astăzi la suprafață doar turnul de pe latura de vest, care constituie urma cea mai vizibilă a cetății. Ruinele turnului se observă de la distanță, ca un pinten cenușiu de piatră înfipt în partea superioară a versantului nord-vestic al dealului. Turnul avea o latură de 5 m, închizând o suprafață de circa 25 m² și se ridică în prezent la o înălțime de circa 6 m.

Nu se cunoaște unde era amplasată intrarea. Săpăturile din incinta cetății au scos la iveală urme ale unui pavaj de incintă și ale unei plăci de mortar uniforme. În incinta fortificației nu s-au găsit urme de construcții.

Pe latura de nord-est și parțial pe cea de sud-est a existat un șanț de apărare cu val, cu scopul de a crește potențialul defensiv al cetății.

Printre vestigiile arheologice descoperite în perimetrul cetății menționăm trei groși de argint emiși de Petru Mușat, doi groși de argint emiși de Alexandru cel Bun, fragmente de ceramică rurală și orășenească specifică secolului al XIV-lea, șapte vârfuri de săgeți, o mistrie lângă zidul estic, un ciocan de zidar, o daltă de fier, un sfredel de fier în formă de T, cuie, urme ale unor dulapi de lemn și a unor scânduri, grinzi pentru etajele turnurilor și amnare etc.


Accesul spre ruinele cetatii Scheia este unul destul de dificil, aceste ruine fiind situate la capatul strazii Mihail Sadoveanu.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 15:27:20    Titlul subiectului: 189791

C. Vechea Curte Domneasca din Suceava

Era situata in actuala zona centrala a orasului, in apropierea intersectiei strazilor Calea Unirii, Ana Ipatescu, Petru Rares.

Prima construcție descoperită pe actualul loc al Curții Domnești datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, din timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391). Acesta a construit o casă domnească din lemn, de formă dreptunghiulară (cu lungimea de 18,50 m și lățimea de 7 m), prevăzută la partea inferioară cu o pivniță, tot din lemn, lungă de 14,25 m și cu intrarea în pantă. Casa Domnească era alcătuită din două încăperi despărțite de un perete cu ușă.

Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția din lemn, ridicând un zid de incintă din piatră și un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura de est. În vremea domniei sale este atestată arheologic existența unui pavaj din prundiș. În a doua jumătate a secolului al XV-lea un incendiu violent a distrus Curtea Domnească, construcția din lemn fiind complet distrusă.

În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) s-a reconstruit Curtea Domnească. Peste resturile clădirii din lemn a lui Petru Mușat (aflată înspre nord) s-a construit o casă de piatră cu parter, iar clădirea din zid cu beciuri de pe latura de est a fost extinsă spre sud. Lucrările s-au finalizat prin amenajarea unui pavaj de prundiș și lespezi de piatră (sub care s-au găsit monezi nu mai vechi de 1480). După definitivarea lucrărilor, Curtea Domnească avea forma unui patrulater cu latura est-vest de 67,50 m și cea nord-sud de circa 40 m. Clădirea era o construcție masivă de piatră cu o fundație cu adâncimea de 1,50 m și ziduri groase de 1,60 m. Curtea Domnească din Suceava era formată din încăperi cu rol rezidențial, o sală a Sfatului Domnesc și de ceremonial, o locuință-turn și un turn de poartă.[5] Pe latura de est se afla o pivniță cu o lungime de 24 m și o lățime de 12 m. Ea era împărțită în două nave dispuse pe toată lungimea și separate de piloni sub formă de arce, dispuși la circa 2,80-3 m unul de altul. Pe latura de vest a pivniței se aflau nișe laterale. În pivniță se pătrundea pe o intrare-tobogan (pe latura de nord) sau pe scări (pe latura de sud).

Ultimele intervenții s-au efectuat în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Atunci au fost refăcute pivnițele, amenajându-se intrări boltite din cărămidă și ancadramente de piatră la uși.

Curtea Domnească din Suceava a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar zidurile sale au început să fie demantelate. Istoricii presupun că încetarea existenței Casei Domnești a avut loc în iulie 1675, în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino (1674-1675, 1684-1685), când domnitorul a dispus distrugerea cetăților Sucevei, a Neamțului și a Hotinului. În anul 1700, solul polonez Rafael Leszczynski a găsit aici „un palat domnesc de zid, pustiu”.

Ruinele Curții Domnești din Suceava au intrat în atenția cercetătorilor și restauratorilor abia la începutul anilor 50’ ai secolului al XX-lea. Zidurile fostei curți s-au conservat pe o înălțime ce variază între 1 și 5 m. Cercetările arheologice au scos la iveală numeroase cahle de sobă, unele nesmălțuite și altele smălțuite. Cahlele au ornamentații diverse de la stema Moldovei, la cavaleri în armură sau motive vegetale și animale. În jurul ruinelor s-a construit un zid din piatră.

În perioada 1998-1999 s-au efectuat aici noi săpături arheologice. Pe o secțiune lungă de 35 m pe direcția N-S, pornind din zidul sudic al curții, a fost descoperit un tezaur monetar format din peste 300 de piese, marea majoritate a acestora fiind sferturi de dinar (quarting) emiși de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387-1437), în perioada 1430-1437, alte trei piese fiind jumătăți de groși emiși de Alexandru cel Bun după anul 1409. În acea perioadă, monetăriile au bătut quarting-i în cantități mari pentru a finanța campaniile antiotomane, mărind inflația din acea perioadă; moneda a pierdut astfel din valoare atât din punct de vedere al titlului (conținutul de argint), cât și al greutății. Prin urmare, tezaurul monetar descoperit nu avea o valoare intrinsecă mare, fiind unul de conjunctură și nu de acumulare. Arheologul Monica Gogu presupune că tezaurul monetar descoperit aparținea unui lucrător care a participat la executarea construcțiilor din piatră din ultimii ani de domnie a lui Alexandru cel Bun.

Începând din anul 2000 s-a deschis aici un șantier național de restaurare. În timpul lucrărilor, zona ruinelor a fost împrejmuită cu un gard din panouri metalice. Lucrările s-au desfășurat cu întreruperi, din lipsa fondurilor. Din cauza faptului că șantierul era mai mult abandonat, vestigiile istorice au fost invadate de vegetație, iar în baraca părăsită a organizării de șantier s-au pripășit oameni lipsiți de adăpost și câini comunitari.

În martie 2010, reprezentanții Primăriei Suceava au anunțat că s-au alocat 150.000 lei pentru împrejmuirea ruinelor Curții Domnești cu un gard nou. Acesta urma să fie construit din piatră și fier forjat pe partea dinspre Calea Unirii, iar pe celelalte laturi, din plasă. În luna august au început lucrările pentru construcția gardului care urma să protejeze monumentul și să asigure aspectul estetic pe latura dinspre Bulevardul Ana Ipătescu. S-a demantelat brâul din piatră care limita perimetrul sitului și s-a ridicat, pe o fundație din beton armat, un gard din piatră înălțat cu plase din fier forjat.

Primăria Suceava, Consiliul Județean și Muzeul Bucovinei s-au asociat pentru realizarea unui proiect ce prevede reabilitarea Curții Domnești și transformarea acesteia în șantier arheologic vizitabil. În martie 2011, Consiliul Local Suceava a aprobat asocierea cu firma spaniolă Arena Teatro SL, specializată în gestionarea patrimoniului istoric. Arhitectul bucureștean Gheorghe Sion, specialist în monumente istorice, a propus realizarea unei construcții în formă de „U“, din sticlă, ce folosește zidurile actuale și păstrează și arhitectura medievală. Proiectul de reabilitare prevede acoperirea cu sticlă a ruinelor și construirea pe ruine a unei clădiri cu parter și un etaj. La parter urmează să fie amenajate pasarele de sticlă deasupra ruinelor, prin care vizitatorii să poată observa ruinele în detaliu, în timp ce la etaj ar urma să fie amenajată o bibliotecă după modelul celor din Evul mediu, precum și săli de expoziție permanentă și/sau temporară.

În decembrie 2011, firma spaniolă Arena Teatro a finalizat proiectul de restaurare și modernizare a Curții Domnești din Suceava. Costurile au fost estimate la o valoare de 17 milioane de euro, iar autoritățile locale și județene au anunțat că vor încerca să acceseze fonduri europene pentru realizarea acestui proiect.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 15:37:37    Titlul subiectului: 189792

D. Muzeul Bucovinei, care, in municipiul Suceava, cuprinde mai multe unitati:



-Muzeul de istorie din Suceava

Muzeul de Istorie din Suceava reprezintă cea mai veche secție a Muzeului Bucovinei, constituind practic nucleul în jurul căruia a luat naștere și s-a dezvoltat ulterior complexul muzeal ce a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri (Societatea Muzeul, Muzeul orășenesc, Muzeul Regional, Muzeul Județean, Muzeul Bucovinei).

Muzeul de Istorie a fost înființat în anul 1900 din inițiativa unor intelectuali suceveni. Deținător, inițial, al unui patrimoniu restrâns, rezultat din săpăturile arheologice începute în anul 1895 la Cetatea de Scaun a Sucevei, muzeul și-a îmbogățit de-a lungul timpului colecțiile, și-a amplificat și diversificat în permanență activitatea. După ce expozițiile sale au fost găzduite pe rând de mai multe imobile din Centrul Sucevei (hotelul și cazarma orașului, clădirea Liceului de Fete „Doamna Maria”, Palatul Administrativ, Casa Națională), începând cu anul 1968, Muzeul de Istorie se stabilește în actualul sediu, fosta clădire a Căpităniei Districtuale și apoi a Prefecturii Suceava. Aceasta este renovată în a doua jumătate a deceniului al optulea din secolul trecut, la 17 iulie 1980 având loc reinaugurarea oficială a muzeului.

Pornindu-se de la ideea caracteristică etapei dinainte de 1989, potrivit căreia structura de bază a unui muzeu trebuie să ilustreze pregnant trăsăturile caracteristice ale trecutului istoric, expoziția de bază a Muzeului de Istorie a fost concepută ca o prezentare a istoriei locale împletită cu cea națională.

În perioada 2014-2016 Muzeul de Istorie a fost închis publicului, deoarece clădirea muzeului a fost supusă unor ample lucrări de consolidare, modernizare și extindere. Muzeul a fost redeschis publicului în data de 31 iulie 2016, odată cu Cetatea de Scaun. Este constituit din expoziția permanentă de bază (27 de săli), tezaurul (4 săli) și Sala Sfatului Domnesc (fosta Sala Tronului). Dispune de magazin de prezentare, sală de lectură, săli pentru expoziții temporare, sală de evenimente și conferințe, sală de pedagogie muzeală, sală multimedia.

Expoziția permanentă de bază este situată la etajul clădirii, în 27 de săli, desfășurându-se cronologic, de la cele mai vechi descoperiri arheologice ce datează din Paleoliticul inferior (descoperite la Ripiceni în județul Botoșani) până la Revoluția din 1989. Cea mai mare parte a expoziției se datorează descoperirilor arheologice, începând de la sala 1 și până la sala 15 inclusiv, și cuprind colecții arheologice, obiecte de podoabă, arme, unelte, obiecte de uz casnic, monede, vase, textile arheologice etc. Ilustrarea istoriei în expoziția permanentă se încheie în anul 1989 cu manifestațiile anticomuniste desfășurate în luna decembrie la Suceava.

Sala 1: „Introducere în arheologie”
Sala 2: „Precucuteni - Artă și spiritualitate”
Sala 3: „Cucuteni - Civilizația cu ceramică pictată din Eneolitic”
Sala 4: „Atelier Cucuteni pentru producerea ceramicii”
Sala 5: „Epoca bronzului și începuturile Epocii fierului: civilizație și spiritualitate”
Sala 6: „Rituri și practici funerare în Epoca fierului”
Sala 7: „Autohtoni și migratori în mileniul creștin”
Sala 8: „Drum și stat. Începuturile Sucevei”
Sala 9: „Suceava. Principala reședință a domnilor moldoveni”
Sala 10: „Locuitorii Sucevei”
Sala 11: „Circulația monetară în Moldova medievală”
Sala 12: „Sala armelor”
Sala 13: „Domnia lui Ștefan cel Mare”
Sala 14: „Mode și veșminte în Moldova”
Sala 15: „Moldova între Orient și Occident”
Sala 16: „Documente, carte de patrimoniu sec. XV-XVIII”
Sala 17: „Bucovina de la administrație militară la autonomie”
Sala 18: „Ducatul Bucovinei. Administrație locală și modernizare”
Sala 19: „Bucovina în Marele Război. De la bătălia imperiilor la Unirea cu România”
Sala 20: „Bucovina. Învățământ și cultură”
Sala 21: „Bucovina. Etnii și meserii”
Sala 22: „Uniți în jurul coroanei de oțel. Vizite regale în Bucovina”
Sala 23: „Bucovina între dictatul stalinist și «Războiul sfânt». «Noi vrem la România!»”
Sala 24: „Celulă din fostul Penitenciar Suceava” / „Memorial”
Sala 25: „Strâns uniți în jurul Partidului Comunist. «La demonstrație, tovarăși!»”
Sala 26: „«Să clădim o lume nouă!» Trec rânduri, rânduri brigadierii, urmează veseli pionierii...”
Sala 27: „Începutul sfârșitului: «Să strângem cureaua, să punem o haină în plus.»”


Cele patru săli destinate obiectelor de tezaur sunt situate la demisolul clădirii, fiind refăcute conform planurilor inițiale. Compartimentarea permite punerea în valoare a pieselor de mici dimensiuni. Aici sunt expuse numeroase piese datorate descoperirilor arheologice, prezentate în ordine cronologică, începând cu cele mai vechi (aplicile scitice descoperite la Cajvana în județul Suceava și datate în secolul al VI-lea î.Hr.) și până la cele mai noi, datate la sfârșitul secolului al XVII-lea (inel din mormântul de femeie descoperit la Siret). Acestora li se adaugă fragmente de textile arheologice descoperite în urma cercetărilor făcute la numeroase biserici din orașul și din județul Suceava (precum bisericile din cadrul mănăstirilor Bogdana și Probota), medalii, decorații, obiecte de podoabă și de armament datate în secolele XVII-XX.


Sala Sfatului Domnesc se găsește la etajul clădirii. Denumită inițial Sala Tronului, ea a fost deschisă publicului vizitator în anul 1980, odată cu reinaugurarea Muzeului de Istorie, și reprezintă o reconstituire a sălii tronului din Cetatea de Scaun a Moldovei, aflată în zona de la etaj care a fost distrusă din vechime. Personajele reprezentate în această cameră sunt: Ștefan cel Mare, Maria Voichița (a treia soție a domnitorului), Bogdan al III-lea cel Orb (fiul lui Ștefan și urmașul său la tronul Moldovei), Luca Arbore (portar de Suceava), Boldur Vornicul, Mitropolitul Theoctist, boierul Logofăt I. Tăutu, oșteni, dregători, orășeni, țărani. Hainele și podoabele purtate de personaje sunt lucrate manual, respectând straiele originale. Pentru a apropia manechinele de personajele pe care le reprezintă s-a folosit păr natural, iar pentru ochi proteze oculare. Corpul acestora este realizat din fibră de sticlă. Sala Tronului are la bază documente, descoperiri arheologice și fresce datând din epoca lui Ștefan cel Mare. Deși, la momentul inaugurării, Sala Tronului era o lucrare de excepție în domeniul muzeal din România, influențele politicii comuniste s-au făcut simțite vizibil în condițiile în care era evidențiat rolul țărănimii, doi răzeși fiind punctul central al ansamblului, iar momentul prezentat fiind cel al împroprietăririi acestora ca semn de recunoaștere pentru vitejia arătată în lupte.

În primăvara anului 2014, ca urmare a începerii lucrărilor de consolidare, extindere și modernizare la clădirea muzeului, Sala Tronului a fost relocată temporar la Iulius Mall Suceava pentru a fi disponibilă vizitatorilor.

La 31 iulie 2016, ansamblul este redeschis publicului la etajul clădirii muzeului, sub denumirea Sala Sfatului Domnesc, într-o prezentare diferită față de vechea configurație. Astfel, ansamblul reconstituie sala sfatului domnesc aflată în cadrul Curții Domneștii, folosindu-se elemente de arhitectură medievală din secolul al XV-lea, descoperite la Suceava: coloane, capitele, chei de boltă, balustrade, pavimente. A fost ales un moment cu încărcătură simbolică diplomatică, unde reprezentanții a șase state cu care Principatul Moldovei a avut cele mai intense sau de lungă durată legături politice și diplomatice sunt reuniți în fața voievodului Ștefan cel Mare: Țara Românească, Regatul Poloniei, Regatul Ungariei, Veneția, Rusia Kieveană și Imperiul Otoman. În anul 1476 a ajuns la Suceava primul reprezentant diplomatic în Țările Române, Emanuele Gerrardo, trimis al orașului-stat Veneția. Astfel este reconstituită o imagine fidelă a politicii externe a Moldovei în acea epocă în care pacea era un timp scurt între două războaie și, din acest motiv, foarte prețuită, fiind negociată cu state creștine sau cu otomanii, cu principi catolici și chiar cu Papa.


Pe lângă expozițiile permanente, Muzeul de Istorie prezintă publicului vizitator diferite expoziții temporare tematice. Între 16 noiembrie 2016 și 16 februarie 2017 muzeul este gazda unei expoziții itinerante intitulate „Aurul și argintul antic al României”, ce include unele dintre cele mai vechi și valoroase obiecte realizate din aur și argint descoperite pe teritoriul României. Expoziția cuprinde peste 1.000 de piese și este concepută de Muzeul Național de Istorie a României din București. Exponatele cele mai vechi datează din mileniul al V-lea î.Hr., iar cele mai târzii, din secolul al VII-lea d.Hr. Sunt incluse piese din tezaurele de la Rădeni, Perșinari, Agighiol, Pietroasele, Apahida și Cluj-Someșeni. Muzeul de Istorie din Suceava a contribuit cu 10 piese, între care aplicile scitice de la Cajvana (secolul al VI-lea î.Hr.), pandantivul de la Rotopănești (secolul al V-lea d.Hr.) și tezaurul cu monede bizantine de la Udești (secolul al VII-lea d.Hr.).
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 15:41:22    Titlul subiectului: 189793

-Muzeul de stiinte a Naturii din Suceava


Clădirea în care funcționează în prezent Muzeul de Științele Naturii a fost construită între anii 1811-1814, având inițial rolul de sediu al Școlii populare (Hauptschule) din Suceava. Aici au funcționat în decursul timpului mai multe instituții de învățământ sucevene.

În anul 1976 imobilul a fost preluat de către Muzeul Județean Suceava, care l-a restaurat. Aici a fost organizat între anii 1976-1977 Muzeul de Științele Naturii. Ulterior, clădirea a fost restaurată și modernizată în perioada 1992-2000. Deși este a doua cea mai veche clădire civică din Suceava ce s-a păstrat în întregime (după Hanul Domnesc), având o vechime de peste 200 de ani, clădirea Muzeului de Științele Naturii nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava.

Clădirea are două niveluri (parter și etaj), unde încăperile sunt dispuse simetric. Fațada, dispusă către Strada Ștefan cel Mare, prezintă două tipuri de ferestre: cele dreptunghiulare, corespunzătoare parterului, și cele boltite în partea superioară, corespunzătoare etajului. Intrarea principală în clădire este evidențiată de patru stâlpi care formează cinci goluri de trecere, trei în față și câte unul pe cele două laterale, terminate la partea superioară în formă de boltă. Deasupra intrării se află un balcon, acoperișul acestuia fiind susținut de 16 stâlpi de lemn, grupați câte doi. Imobilul este mărginit pe laturile de nord și de est de Parcul Profesor Ioan Nemeș, iar pe latura de sud de Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk. În octombrie 2015, vizavi de clădire a fost amplasată Statuia lui Petru al II-lea Mușat.

Expoziția de bază a Muzeului de Științele Naturii, aflată la etajul clădirii, se bazează pe un patrimoniu ce a fost îmbogățit și diversificat de-a lungul timpului, colecția numărând la sfârșitul anului 1987 aproape 110.000 de piese.

Muzeul cuprinde colecții de mineralogie, petrografie, paleobotanică, paleozoologie, botanică, malacologie, entomologie, ornitologie, mamalogie. Aici există colecții foarte rare în muzeele din țară: gândaci de scoarță, viespi aurii, eșantioane de paleofloră și de flori de mină, herbarul „Flora Bucovinei”, macro mamifere din pădurile Bucovinei.

Expozițiile redau o prezentare a lumii animale și vegetale din județul Suceava și din nordul Moldovei, fiind prezentate dioramele: „Turmă de mistreți”, „Ursul brun din Bucovina”, „Boncănitul cerbilor”, „Haită de lupi - iarna”. Pe circuitul expozițional sunt amplasate monitoare și alte mijloace audio pentru a reda animalele prezentate în diorame în mediul din natură.

Sala Cristalelor, unul dintre principalele puncte de atracție din cadrul muzeului, prezintă cele mai frumoase și valoroase eșantioane de flori de mină existente în patrimoniul muzeului. Deosebite sunt și amprentele foliare, ca și fragmentele de animale dispărute, care completează tabloul evoluției vieții pe Pământ, în decursul erelor geologice.

În holul de intrare este amenajat un mic grupaj acvaristic, precum și un stand cu o ofertă diversificată constând din pliante, vederi, publicații editate de muzeu, ceramică, obiecte de podoabă din pietre semiprețioase. În fața clădirii muzeului se află un fag roșu (Fagus sylvatica v. atropurpuraea), monument al naturii, cu o înălțime de circa 25 de metri și un coronament bogat și frumos.

De asemenea, există și expoziții temporare de minerale, păsări migratoare, reptile vii, și materiale reciclabile.

În prezent, Muzeul de Științele Naturii din Suceava aparține și este administrat de Muzeul Bucovinei.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 15:43:53    Titlul subiectului: 189794

-Muzeul Satului Bucovinean


Ideea înființării unui muzeu în aer liber care să valorifice potențialul etnografic al Bucovinei datează din anul 1958, când satul bucovinean dispunea încă de numeroase monumente de arhitectura populară. Cu toate acestea, abia în anul 1971 s-au început primele campanii de cercetări în teren, de culegere de material folcloric și etnografic. Consiliul Popular Municipal Suceava a alocat atunci o porțiune de 1,7 hectare de teren pe platoul din apropierea Cetății de Scaun a Sucevei, pentru a se instala 11 obiective. În acei ani au fost transferate mai multe obiective și s-au reconstruit trei dintre ele (Gospodăria tradițională din Straja, Casa de locuit din Ostra și Casa Roată din Câmpulung Moldovenesc) până în anul 1976, după care activitatea muzeografilor și restauratorilor a fost întreruptă.

După schimbarea regimului comunist, în anul 1990 a fost reluat proiectul, extinzându-se suprafața alocată la 6 hectare pe același amplasament. În anul 1996, printr-o hotărâre de guvern, a fost înființat Muzeul Satului Bucovinean. Începând din 1998 au fost reluate lucrările de achiziție și restaurare și s-au achiziționat 30 de noi obiective de arhitectură populară (gospodării și instalații tehnice) care au fost aduse pe platoul cetății pentru a fi reconstruite și puse în valoare. Unele dintre acestea nu sunt însă reconstruite, acest proces fiind în desfășurare în prezent.

Muzeul în aer liber este conceput ca un sat tradițional bucovinean și ar urma să cuprindă la momentul în care se va finaliza organizarea sa un număr de 80 de monumente de arhitectură populară: biserică, școală, gospodării țărănești, ateliere meșteșugărești, instalații tehnice, crâșmă, un interior de mină și un traseu de mocăniță.

În prezent, Muzeul Satului Bucovinean aparține și este administrat de Muzeul Bucovinei.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Lun 24 Apr 2017 15:51:58    Titlul subiectului: 189795

-Muzeul Etnografic Hanul Domnesc Suceava

Hanul Domnesc din Suceava este cea mai veche clădire civilă din oraș ce s-a păstrat în întregime. Ea are două nivele (parter și etaj), construite în perioade diferite.

În secolele al XV-lea și al XVI-lea în această zonă se aflau ateliere meșteșugărești (în special ateliere de olari). Pe locul unei clădiri mai vechi, este construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea o clădire cu parter și pivnițe.

Clădirea este atestată documentar în anul 1627 ca fiind casa lui Miron Barnovschi, domnitor al Moldovei (1626-1629, 1633). Acesta o donează Mitropoliei Sucevei pentru a fi transformată în han, iar veniturile obținute să fie folosite pentru „luminatul la sfintele moaște”. Clădirea are rolul de Han Domnesc, aici fiind adăpostiți oaspeți de seamă, mari negustori, călători străini sau dregători veniți la domnie.

În anul 1775, nordul Moldovei este anexat de către Imperiul Habsburgic. În perioada stăpânirii austriece, în Hanul Domnesc se amenajează o casă de vânătoare pentru membrii familiei imperiale, aici poposind boierii și demnitarii austrieci când se întorceau de la vânătoare. Construcția este consemnată în registrul delimitării proprietăților din anul 1786, ca locuință pentru membrii familiei imperiale când veneau la vânătoare. Clădirii i se adaugă un etaj cu patru încăperi, unde se pătrunde de pe o scară exterioară.

Către sfârșitul secolului al XVIII-lea imobilul este cumpărat de către baronul Kapri, iar la 1856 figurează în planul orașului Suceava sub denumirea Hanul Domnesc, pe Strada Kaprigasse. După 1918, Hanul Domnesc devine proprietate particulară.

După instaurarea regimului comunist în România, imobilul este trecut în proprietatea statului, foștii proprietari, familia Colomeischi, primind o despăgubire de 53.189 lei, adică aproximativ 50.000 de lei noi (la valoarea din anul 2006).

Între anii 1962-1966, clădirea este restaurată de la nivelul pivniței până la acoperiș, aspectul exterior fiind readus la forma originară. S-a urmărit reconstituirea elementelor de arhitectură interioară de la parter, în fosta bucătărie a hanului, pe locul cuptorului s-a ridicat un altul inspirat din cuptoarele moldovenești, la etaj s-au păstrat grinzile de stejar ale plafoanelor celor două coridoare.


La data de 28 iunie 1968, în clădirea fostului han se deschide Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Suceava. În anul 1982 expoziția permanentă este reorganizată având ca idee de bază tematică reprezentarea complexă a celor șase zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Humor, Rădăuți, Câmpulung și bazinul Dornelor. Ulterior, clădirea devine sediul Muzeului Etnografic al Bucovinei. O nouă reorganizare este finalizată în 2003. În urma acestor lucrări, parterul clădirii reconstituie un han din perioada secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, care găzduia oaspeți de seamă, dregători, negustori, ce străbăteau drumurile comerciale și se opreau în târgul Sucevei.

După Revoluția din 1989 clădirea fostului Han Domnesc este revendicată în instanță de către Ustinia Colomenschi, moștenitoarea foștilor proprietari ai imobilului. În anul 2004 Tribunalul Suceava respinge solicitarea de retrocedare pe motiv că imobilul face parte din categoria clădirilor de utilitate publică. Recursul făcut de solicitantă la Curtea de Apel Suceava nu se mai judecă pentru că între timp apare Legea 247/2005 privind retrocedarea integrală a proprietăților, iar acțiunea în instanță este suspendată.

Ca urmare a acestei legi, Ustinia Colomeischi depune în 2005 o notificare la un executor judecătoresc, care pune în vedere Complexului Muzeal Bucovina că această clădire și terenul aferent trebuie restituite în natură proprietarului de drept. Se stabilește ca Ustinia Colomeischi să achite Complexului Muzeal Bucovina contravaloarea actualizată a construcțiilor și dotărilor ce s-au efectuat după preluarea clădirii de către muzeu, precum și despăgubirea de 53.189 lei primită de familia sa. Conform legii, proprietarul este obligat să păstreze destinația clădirii timp de trei ani. Cosiliului Județean Suceava are drept de preempțiune pentru cumpărarea imobilului. Într-o convenție anterioară încheiată de Consiliul Județean cu Ustinia Colomeischi s-a stabilit suma de un milion de lei ca preț al tranzacției.

Ca urmare a Hotărârii de Guvern nr. 1471 din 26 decembrie 2009, mai multe clădiri care aparțineau Complexului Muzeal Bucovina și anume Hanul Domnesc, Cetatea Zamca, muzeele de istorie și științe ale naturii sunt trecute din proprietatea Ministerului Culturii în proprietatea publică a Consiliului Județean Suceava.


Clădirea fostului Han Domnesc are două nivele și pivnițe. Parterul are ziduri groase din piatră, având un gang central de unde se pătrunde în patru încăperi. Camerele au intrări cu portale în arc semicircular, pardoseli de cărămidă, tavane boltite și ferestre supraînălțate de arcuri semicirculare.

La etajul construit ulterior se ajunge de pe o scară exterioară aflată în curte. Aici se află patru camere pe două coridoare în cruce.

Accesul în pivniță se face din gangul central de la parter. Pivnița are tavane boltite.


La data de 28 iunie 1968, în clădirea fostului han se deschide Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Suceava. La parter se organizează o expoziție permanentă care reconstituie atmosfera de epocă a unui han din secolul al XVIII-lea; în holul de intrare sunt expuse piese de harnașament (șei, tarnițe, curele, hamuri) și obiecte legate de transport și vânătoare. Este expusă o căruță, un mic atelier de fierărie cu nicovală, ciocane, clești.

În camerele de la parter sunt reconstituite mai multe încăperi ale unui han medieval:

-sala de han - care este destinată servirii mesei. Aici se află mese cu laițe și scaune, poliță cu vase din ceramică, blidare, butoiașe, balerci, colțare.

-salonul de oaspeți - în care se află o sobă de teracotă de influență austriacă, piese sculptate de mobilier: masă cu scaune cu spătare înalte, dulap cu vitrină pentru veselă și piese de porțelan, sticlă și metal (farfurii, căni, suporturi pentru pahare, tăvi, tabacheră, lulea etc.). Pe pereți este expus un rastel cu puști de vânătoare, o panoplie cu pistoale și pumnale, precum și blănuri de mistreț.

-camera de odihnă - cu mobilier specific: sobă de încălzit, pat cu tăblii, banchetă, jilț, scrin, cufăr pentru haine, lavoar cu oglindă cu cană și lighean de porțelan.

-cămara - în care se află obiecte de uz casnic necesare preparării hranei: râșniță de mână, teasc pentru ulei, cumpănă, cofă pentru apă, butoaie, butoiașe, balerci, saci pentru făină, tăvi de copt, piuă.

-bucătăria - cu un cuptor cu plită, rolă și cuptor de pâine, precum și cu alte obiecte de mobilier (masă, blidare, laiță, lingurare), vase pentru mâncare (oală pentru sarmale, chiup pentru borș, tăvi, tigăi, oale, căni) și alte ustensile (lopată, clește, cociorvă, piuă pentru sare, linguroaie).

Pivnița are două încăperi legate între ele printr-un culoar boltit. În prima dintre ele sunt expuse butoaie pentru băuturi și pentru alimente, iar în a doua încăpere este amenajată o cramă cu mese și laițe cu obiecte din lemn și ceramică.

La etajul clădirii sunt expuse piese importante de etnografie și artă populară din principalele zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Humor, Câmpulung Moldovenesc și Dorna. Sunt de menționat țesături (ștergare, traiste, costume tradiționale, scoarțe, lăicere), haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale), obiecte din lemn (furcă de tors, blidare, tacâmuri), obiecte de ceramică neagră de Marginea și de ceramică smălțuită de Rădăuți, salbele de zestre, ornamente de mărgele, coarne pentru praf de pușcă etc.

În prezent, muzeul are denumirea Muzeul Etnografic „Hanul Domnesc” din Suceava, aparținând și fiind administrat de Muzeul Bucovinei.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
fl82



Data înscrierii: 18/Sep/2010
Ultima vizita: 21/Noi/2017
Mesaje: 455
Locație: Husi (jud. VS)

MesajTrimis: Mar 25 Apr 2017 09:09:06    Titlul subiectului: 189806

-Casa memoriala Simion Florea Marian

Este un muzeu memorial înființat în anul 1974 în municipiul Suceava, în casa în care a locuit între 1886-1907 folcloristul român Simion Florea Marian. Casa a fost construită în secolul al XVIII-lea și se află situată pe Aleea Simion Florea Marian nr. 4, în centrul orașului.

Această clădire a fost construită în secolul al XVIII-lea și a aparținut inițial moșierilor din familia Kapri. Locuința, înscrisă în Registrul cadastral în 1796 și pe Harta cadastrală a orașului din 1856 la numărul 329, este una dintre puținele construcții din secolul al XVIII-lea care mai există astăzi în Suceava. În anul 1828 ea aparținea baronului Ariton Kapri.

Preotul Simion Florea Marian (1847-1907) cumpără casa și terenul aferent de la Johann Kapri, cu banii proveniți din premiul „Năsturel Herescu” (4000 de lei aur) acordat în anul 1883 de Academia Română pentru lucrarea Ornitologia Poporană Română.[4] Simion Florea Marian cumpără „casa dintre brazi” la data de 12 august 1886. Locuința este restaurată prima dată în perioada 1887-1889. Folcloristul român locuiește aici până în 1907, când se stinge din viață. În această perioadă, lucrează ca profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresviter (1903), fiind ales ca membru activ al Academiei Române (1881).

În anul 1932, la împlinirea a 25 de ani de la moartea lui Simion Florea Marian, pe zidul casei este amplasată o placă memorială din marmură neagră cu următorul text: „În această casă «câștigată cu condeiul» a trăit și a lucrat Academicianul Simeon Florea Marian (1847-1907) care a cules și studiat roadele înțelepciunii și simțirii poporului român.”

În anul 1935 în parcul din fața casei memoriale, este amplasat un bust de bronz al lui Simion Florea Marian, realizat de sculptorul Gheorghe Bilan. În prezent, parcul din fața casei memoriale îi poartă numele.

Casa este compusă din șase camere, fiind donată statului de către fiica folcloristului, Maria Cărăușu (1896-1979), și soțul ei, profesorul inginer Mihai Cărăușu (1896-1979). Cei doi au donat totodată un fond memorial și documentar format din mobilier de epocă, fotografii și tablouri, cărți și periodice, obiecte personale, manuscrise, documente familiale, personale, culturale, istorice, partituri muzicale, hărți.

La 22 iunie 1974, în clădirea monument istoric din secolul al XVIII-lea, este deschisă Casa memorială și fondul documentar Simion Florea Marian. În prezent, casa memorială adăpostește un fond documentar impresionant care cuprinde peste 10.000 de volume, peste 450 de colecții de reviste și ziare, dintre care 150 sunt numai din Bucovina, manuscrise, corespondență de la personalități marcante ale culturii românești și străine, documente culturale, istorice și numeroase fotografii-document. Aici se află ediții princeps ale majorității scrierilor sale, scrisori ale multor personalități culturale ale epocii (Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Petre Dulfu, Titu Maiorescu, Ion Pop-Reteganul, Arthur Gorovei, Aron Densușianu și alții), manuscrise etc. De asemenea, în interior este expus un bust al folcloristului, realizat în bronz de către sculptorul Vladimir Florea.

În anul 2006 muzeografa Aura Doina Brădățeanu atrăgea atenția asupra stării avansate de degradare a clădirii. Din cauza lipsei încălzirii, s-au deteriorat unele manuscrise, fotografii și hărți.

În prezent, Casa memorială „Simion Florea Marian” din Suceava aparține și este administrată de Muzeul Bucovinei.



-Planetariu si observatorul astronomic din Suceava

Este un muzeu științific destinat proiectării cerului, a sistemului solar, a planetelor vizibile, a sateliților, etc. A fost inaugurat în anul 1982, fiind al treilea planetariu din țară în ordinea deschiderii și cel mai mare din țară în ceea ce privește capacitatea sălii și diametrul cupolei. Planetariul din Suceava se află situat pe Strada Universității nr. 13A, în cartierul George Enescu.

Clădirea în care funcționează Planetariul și Observatorul Astronomic din Suceava a fost construită în perioada 1981-1982, în cartierul George Enescu, în imediata vecinătate a Universității „Ștefan cel Mare”.

Edificiul are o linie arhitecturală modernă, specifică destinației, fiind ridicat cu fonduri din buget alocate de Consiliul Popular Județean. Un rol hotărâtor în apariția Planetariului îl are profesorul Alexandru Toma, cel care reușește să convingă oficialitățile vremii să aloce fonduri pentru construcția unui astfel de obiectiv, apelând la motivația educării ateist-științifice a tineretului. În urma unui concurs de proiecte, arhitectul Călin Irimescu oferă o viziune inedită și novatoare, care este preferată pentru construirea acestui obiectiv.

Planetariul este inaugurat în anul 1982, fiind al treilea obiectiv de acest tip din România. De-a lungul timpului în acest spațiu se desfășoară atât observații astronomice propriu-zise, cât și acțiuni cultural-educative specifice: spectacole de planetariu, în cadrul cărora poate fi urmărită mișcarea diurnă a stelelor și planetelor; proiecții cu ajutorul celestatului, prin intermediul cărora se poate observa imaginea soarelui, cu petele solare; cercuri de astronomie, cu participarea unui număr însemnat de elevi; expuneri, simpozioane, mese rotunde, având ca subiect principal structura universului. De asemenea, spațiul funcționează și ca muzeu științific în cadrul Muzeului Județean Suceava (devenit ulterior Complexul Muzeal Bucovina, iar apoi Muzeul Bucovinei).

În 1984 aici se desfășoară lucrările celei de-a VII-a Consfătuiri a Comisiei pe probleme de fizică și evoluția stelelor, având ca organizatori academiile tuturor țărilor Europei de Est. În 1986 regizorul Ion Bostan realizează filmul „Sub cupola Planetariului” surprinzând aspecte din activitatea Planetariului din Suceava. La 1 februarie 1989 cosmonautul român Dumitru Prunariu ține un discurs unui numeros public despre zborul său în spațiu. La 17 iunie 1994 astronautul american Charles Duke vizitează Planetariul din Suceava, oferind filmul realizat de el pe suprafața Lunii în timpul misiunii Apollo 16. În anul 1998 se desfășoară lucrările Simpozionului Național „Planetariul la sfârșit de mileniu”. În august 1999 se constituie Comitetul Interdisciplinar „Eclipsa 99” și se realizează un film pe această temă împreună cu televiziunea locală. În 17-18 octombrie 2002 au loc în incinta Planetariului lucrările omagiale ale Simpozionului „20 de ani de activitate muzeistică la Planetariul Suceava”, cu participarea muzeografilor și specialiștilor de la planetariile din țară precum și a directorului Institutului Astronomic al Academiei Române, dr. Magda Stavinschi. La data de 8 mai 2007 Pierre Rabhi, inițiatorul „Mișcării pentru Terra și Umanism”, susține o conferință despre fenomenul de transformare a terenurilor în deșert și despre sănătatea Pământului în mileniul al treilea.

În anul 2008 Planetariul este cedat de Muzeul Bucovinei, fiind preluat de Catedra de Geografie a Facultății de Istorie și Geografie din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava. Destinația inițială a Planetariului se păstrează, funcționând în continuare atât ca muzeu, cât și ca obiectiv de învățământ. Trecerea în administrarea universității este marcată de reamenajarea spațiului expozițional după standardele muzeistice internaționale.


În sala Planetariu, de formă circulară, cu o capacitate de 80 de locuri, este montat un proiector complex top ZKP 2, cu ajutorul căruia se pot proiecta Soarele, Luna, planetele și aproximativ 6.000 de stele vizibile cu ochiul liber pe cerul boreal și austral. Proiectoare auxiliare redau imaginea dinamică a sistemului solar, planeta Jupiter cu sateliții galileeni, evoluția cometei Donati, fenomenul „stelelor căzătoare” și mișcarea unui satelit artificial.

La etaj se află o Mediatecă, o sală cu o capacitate de 100 de locuri, dotată cu aparatură audio-video, unde se organizează simpozioane, conferințe, sesiuni de comunicări științifice și se oferă publicului vizitator video-documentare.

Terasa și cupola mobilă sunt folosite pentru observații astronomice cu luneta (x120) și telescopul de tip cassegrain (x375). Se pot observa petele solare, relieful lunar, Jupiter cu sateliții galileeni, inelele lui Saturn, roiuri de stele, nebuloase galactice și fenomene astrologice (eclipse, oculații etc.).

Planetariul dispune de un fond documentar care cuprinde cărți și periodice de specialitate, precum și o donație de carte făcută de conf. dr. Elvira Botez.

În spațiul expozițional de la parter sunt prezentate cele mai noi fotografii și imagini din Univers, istoria în date și imagini a observatoarelor și instrumentelor astronomice din vechime și până la cele previzionate a se construi. Acestea sunt expuse pe panouri iluminate, impresionante pentru publicul vizitator prin mărime și acuratețe. Ele sunt grupate în expoziții permanente, deschise vizitării de către public: „Pagini din Istoria Astronomiei Românești”, „Observatoare și Instrumentele Astronomice din Lume”, „Primul Sistem Solar”, „Dincolo de Calea Lactee”. Aici se află și un pendul panoramic, utilizat în cercetarea fenomenelor de gravitație, realizat după proiectul laureatului Nobel, Maurice Allais.

Un element de unicitate care diferențiază Planetariul din Suceava de alte planetarii din lume este pictura realizată de artistul Mircea Hrișcă, reprezentând orizontul orașului Suceava. Această lucrare reprezintă un document despre vechea arhitectură, reconstituind repere citadine de acum 30 de ani.
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Afișează mesajele pentru a le previzualiza:   
Crează un subiect nou   Răspunde la subiect    Pagina de start a forumului TRAM CLUB ROMANIA -> Judetul SUCEAVA Ora este GMT + 3 ore
Du-te la pagina 1, 2  Următoare
Pagina 1 din 2

 
Mergi direct la:  
Nu puteți crea un subiect nou în acest forum
Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum
Puteți atașa fișiere în acest forum
Puteți descărca fișiere în acest forum



Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
Varianta în limba română: Romanian phpBB online community